Descriere
Ţinând un cuţit în mână, m-am căţărat pe stâncI. Plaja era împânzită de bărci cu vopseaua scorojită de soare, de mult eşuate pe ţărm. Ambarcaţiunea din faţa mea fusese adusă de apă în această dimineaţă. Avea peste şase metri înălţime, fiind aproape de două ori mai mare decât restul. M-am urcat prin lateral, simţind vântul rece care adia dinspre mare. Cerul încă era înceţoşat. În timp ce umblam pe puntea scorojită a bărcii, l-am simţit pe Caleb lângă mine, punându-şi mâna pe spatele meu. Arăta cu degetul către cer, spre pelicanii care plonjau în mare, sau spre ceaţa care cobora de pe munţi, acoperind totul cu un văl alb. Uneori mă surprind vorbindu-i, şoptind cuvinte dulci, pe care numai eu le aud. Trecuseră aproape trei luni de când îl văzusem ultima oară. Locuiam în Califia, în aşezarea destinată exclusiv femeilor, fondată cu zece ani în urmă, ca un refugiu pentru femeile şi fetele din sălbăticie. Veniserăm de peste tot, trecând Podul Golden Gate către districtul Marin. Unele rămăseseră văduve în urma molimei şi nu se mai simţeau în siguranţă să trăiască singure. Altele scăpaseră de bandele violente care le ţinuseră ostatice. Altele, ca mine, erau evadate din Şcolile guvernamentale.
