Descriere
Când am plecat în excursie, soarele strălucea peste München, iar văzduhul era plin de acea veselie caracteristică începutului verii. Trăsura se şi urnise când herr Dellbruck (patronul hotelului Cele patru anotimpuri, unde trăsesem) îmi ieşi înainte spre a-mi ura plimbare plăcută; apoi, cu mâna pe portieră, se adresă vizitiului:
– Şi mai cu seamă întoarceţi-vă înainte de căderea serii, nu-i aşa? Deocamdată e vreme frumoasă, dar vântul ăsta dinspre nord ar putea prea bine să ne aducă o furtună. E adevărat că-i inutil să vă recomand prudenţă; ştiţi tot aşa de bine ca şi mine că nu-i bine să întârziaţi pe drum în noaptea asta! Zâmbise, pe când spunea ultimele cuvinte.
– Ja, mein herr, spuse Johann, cu aerul unui om care ştie despre ce-i vorba şi, ducând două degete la pălărie, îndemnă caii, pornind în toată viteza. După ce ieşirăm din oraş îi făcui semn să se oprească şi îl întrebai îndată:
– Spune-mi, Johann, de ce a vorbit patronul aşa despre noaptea care urmează? Îmi răspunse scurt, crucindu-se....
