Descriere
Ce înseamnă să iubeşti cu adevărat pe cineva?A fost o vreme în viaţa mea când credeam că ştiurăspunsul: însemna că îmi păsa de Savannah mai multdecât îmi păsa de mine însumi şi că urma să ne petrecemtot restul vieţii împreună. N-ar fi fost nevoie de multepentru asta. Îmi spusese odată că secretul fericirii era să aivise realizabile, iar al ei nu era ieşit din comun. Căsătorie,familie... lucruri esenţiale. Însemna să am un loc de muncăstabil, o casă cu gărduleţ alb şi un minivan sau un SUVîndeajuns de mare încât să ne care copiii la şcoală, sau ladentist, sau la antrenamentele de fotbal, sau la recitalurilede pian. Doi sau trei copii, nu a fost niciodată clară înprivinţa asta, dar aveam bănuiala că la momentul respectivar fi sugerat să lăsăm natura să îşi urmeze cursul şi să îipermitem lui Dumnezeu să ia decizia. Ea era aşa –religioasă şi bănuiesc că asta era o parte din motivul pentrucare mă îndrăgostisem de ea. Dar indiferent de ce s-ar fiîntâmplat în vieţile noastre, mă puteam imagina stândlângă ea în pat la sfârşitul zilei, ţinând-o în braţe în timp cevorbeam şi râdeam, pierduţi într-o îmbrăţişare.Nu sună prea tras de păr, nu? Când doi oameni seiubesc? Asta credeam şi eu. Deşi o parte din mine vrea săcreadă că e posibil, ştiu că acest lucru nu se va întâmplavreodată. Când voi pleca din nou de aici, nu mă voi maiîntoarce niciodată.Totuşi, pentru moment, o să mă aşez pe dealul care dăînspre ferma ei şi o să aştept să apară. Desigur, ea nu vaputea să mă vadă. În armată, înveţi să te pierzi în decor, iar
— 4 —
eu am învăţat bine asta, pentru că nu aveam niciun chef sămor în nu ştiu ce dărăpănătură uitată de lume şi străină dindeşertul irakian. Dar a trebuit să mă întorc în acest orăşelde munte din Carolina de Nord ca să aflu ce se întâmplase.Când o persoană pune un lucru în mişcare, există unsentiment de nelinişte, aproape de regret, până afliadevărul.Dar de asta sunt sigur: Savannah nu va şti niciodată căam fost astăzi aici.O parte din mine suferă la gândul că sunt atât deaproape de ea şi totuşi îmi este intangibilă, dar poveştilenoastre sunt diferite acum. N-a fost uşor pentru mine săaccept acest adevăr simplu, pentru că a fost o vreme cândpoveştile noastre erau la fel, dar asta a fost cu şase ani şidouă vieţi în urmă. Există amintiri pentru amândoi, desigur,dar am învăţat că amintirile pot avea o prezenţă fizică,aproape vie, iar în asta, Savannah şi cu mine suntem, deasemenea, diferiţi. Dacă amintirile ei sunt ca stelele pecerul întunecat, ale mele sunt spaţiile bântuite dintre ele.Şi, spre deosebire de ea, am fost împovărat de întrebări pecare mi le-am pus de o mie de ori de când am fostîmpreună ultima oară. De ce am făcut-o? Şi oare aş face-odin nou?
