Descriere
„Sunt un fiu al clasei muncitoare.” Cu aceste cuvinte îşi începe JackLondon unul dintre cele mai cunoscute eseuri ale sale, intitulat, în modsemnificativ, Ce înseamnă viaţa pentru mine. Afirmaţia este plină de adevăr şioferă o cheie pentru înţelegerea sensului vieţii şi luptei marelui scriitor, pentruînţelegerea operei şi activităţii lui cetăţeneşti.Fără îndoială că originea socială şi viaţa pe care a dusopână la oanumită vârstă, viaţă caracteristică pentru masele muncitoare din America lasfârşitul veacului trecut, sunt acelea care au oferit geniului său creatorcondiţiile favorabile pentru realizarea unei opere atât de importante şi atât descumpe oamenilor simpli de pretutindeni. Prin opera creată în aceste condiţii,scriitorul a îndreptăţit pe deplin elogiul pe care iladresa, la începutul anului1929, un critic literar marxist, Martin Bussak, în revista New Masses1 „JackLondon a fost un adevărat scriitor proletar – primul şi, până astăzi, uniculscriitor proletar de geniu al Americii. Muncitorii care citesc, îl citesc pe JackLondon. Este singurul scriitor pe care cu toţii laucitit, singura experienţăliterară care ie este comună tuturor. Muncitori din uzine, muncitori agricoli,marinari, mineri, vânzători de ziare îl citesc şi îl recitesc. El este cel maipopular scriitor al clasei muncitoare americane.”2Ca artist, Jack London continuă linia realistă a literaturii americane,ilustrată înaintea lui de scriitori de seamă, ca Stephen Crane, Frank Norris şi,mai cu seamă, Mark Twain. Dar, în comparaţie cu precursorii săi, Jack Londonface un mare pas înainte. Predecesorii săi privesc cu simpatie clasa muncitoareşi ar dori săiîmbunătăţească starea de adâncă mizerie în care se zbate. Dar eivedeau toate acestea ca spectatori, şi dorinţele lor de mai bine nuiîmpingeauniciodată să scormonească la rădăcina sistemului social generator de mizerie şiasuprire, ca săiafle putreziciunea şi să arate căile menite să ducă larăsturnarea lui. Jack London însă a trăit ca proletar, el a înţeles că numai prindărâmarea sistemului capitalist clasa lui se poate elibera, şi a închinat tot ceavea mai bun în el luptei de eliberare a proletariatului.Jack London a avut o viaţă frământată şi tumultuoasă, care iapurtatprin multe locuri din lume şi latrecut prin nenumărate încercări. Totdeaunaînsă existenţa lui a fost dominată de două cerinţe inexorabile: setea decunoaştere $1 nevoia permanentă de activitate. A lucrat, încă de copil, casimplu muncitor şi ca marinar; a străbătut, ca vagabond, Statele Unite de la unocean la celălalt, din California şi până la New York, apoi saîntors înCalifornia; a fost căutător de aur în Alaska; a cercetat, ca reporter, cartierelemizere ale Londrei, sinistrele slumsuri;a străbătut Pacificul, ca marinar; a fostîn Japonia şi în Coreea, în calitate de corespondent de război; a străbătut înlung şinlat Statele Unite şi a vorbit în nenumărate locuri, ca purtător decuvânt al celor mai înaintate cercuri din mişcarea muncitorească americană. Adevorat orice carte iacăzut în mână, citind şi lucrând de obicei câtenouăsprezece ceasuri pe zi; a înregistrat în sufletul său, de o rară sensibilitate,aspectele cele mai semnificative ale lumii înconjurătoare. Fiind artist şi luptătortotodată, a simţit nevoia imperioasă de a comunica şi altora cele observate şi dea se angaja cu toate forţele în lupta pentru remedierea relelor fără numărexistente în lume.Dintre toate aceste multiple aspecte ale vieţii lui, trei sunt însă aceleacare au avut o influenţă determinantă asupra creaţiei sale scriitoriceşti:copilăria şi tinereţea, trăite ca simplu muncitor, călătoria în Alaska şiactivitatea de militant social, dusă în vremea când declara că cel mai de preţbun al său este carnetul de membru al partidului socialist.Sanăscut la 12 ianuarie 1876 ca fiu natural şi a purtat numele de JohnGriffith, până ce a fost înfiat de John London, bărbatul cu care mama lui sacăsătorit, când el avea abia opt luni. A trăit o copilărie nefericită şi chinuită detot telul de lipsuri, despre care a scris mai târziu: „Namavut niciodată jucăriisau alte fleacuri de care au copiii. Primele mele amintiri din viaţă sunt umbritede sărăcie. Lipsurile pricinuite de sărăcie deveniseră cronice… Şi numai uncopil, cu sensibilitatea unui copil, poate ajunge să înţeleagă însemnătatealucrurilor cărora multă vreme le duci dorul.”Avea doar zece ani când a fost silit să muncească, pentru a ajuta şi el laîmplinirea nevoilor familiei. Se scula de la trei dimineaţa, să vândă ziare pestradă, apoi trebuia să se întoarcă repede acasă şi să pornească la şcoală, iardupă aceea dădea fuga să prindă ediţia de seară a ziarelor, din vânzarea căroraîncerca să mai scoată câţiva gologani.
