Descriere
Sosi vara, iar Velceaninov – în ciuda aşteptărilor sale – se văzu reţinut laPetersburg. Călătoria plănuită de dânsul în sudul Rusiei fusese zădărnicită şisfârşitul procesului său nici nu se întrezărea. Procesul acesta – o pricină cumoşia – căpătase o întorsătură cât se poate de proastă. Cu vreo trei luni maiînainte, lucrurile păreau cât se poate de simple, aproape fără nici un risc, dardintro dată totul se schimbă. „Aşai acuma, toate au început să se schimbe înrău!” repeta adesea Velceaninov, cu răutate, fraza asta. Tocmise un avocatpriceput, bine plătit, celebru şi nu se uita la bani. Dar, nerăbdător şi plin deneîncredere, se apucă să se ocupe singur de proces. Alcătuia şi scria jalbe, pecare avocatul le arunca la coş. Alerga pe la autorităţi, culegea informaţii, şi,probabil, încurca lucrurile, pentru că în cele din urmă avocatul începu săifacă reproşuri şi săl trimită în viligiatură. Dar el nu se putea hotărî să plece la vilă,în viligiatură. Praful, zăpuşeala, nopţile albe care zdruncină nerviiiatăcu ce se desfăta el la Petersburg. Locuia undeva în preajma Teatrului Balşoi, întrunapartament închiriat de curând, care nui era pe plac, „nimic numi reuşeşte!”spunea el. Ipohondria îi sporea zi de zi; de altfel, avea de mult înclinare pentrustarea asta sufletească.Era un om care trăise intens şi din plin, trecut de mult de prima tinereţe,avea vreo treizeci şi opt sau treizeci şi nouă de ani, iar această „bătrâneţe”, cumîi spunea el, venise „aproape pe neaşteptate”. Singur înţelegea că îmbătrânisenu atât datorită numărului anilor, ci – ca să zicem aşa – prin calitatea acestoraşi că, chiar dacă începuseră săllase puterile, asta era mai mult pe planspiritual decât fizic. Ca înfăţişare arăta şi acum chipeş.
