Descriere
La începutul lui iulie, întroseară înăbuşitor de caldă, un tânăr ieşi dinodăiţa lui subînchiriată de pe străduţa S. Şi, ajuns în stradă, se îndreptă încet,parcă nehotărât, spre podul K.Izbutise să se strecoare fără a se întâlni cu gazda pe scară. Odăiţa lui seafla la mansarda unei case înalte, cu patru caturi, şi aducea mai degrabă cu undulap decât cu o cameră. Gazda de la care închiriase odăiţa asta, cu tot cumasă şi curăţenie, locuia întrunapartament separat, aflat cu câteva trepte maijos, şi de câte ori ieşea, naveacum să nu treacă pe lângă bucătăria ei, a căreiuşă dinspre scară era aproape întotdeauna deschisă larg. De fiecare dată,trecând pe lângă ea, tânărul se simţea cuprins de o laşitate nefirească, de carese ruşina şi care îl făcea să se crispeze. Era dator vândut gazdei şi se temea sădea ochii cu ea.Nu că ar fi fost laş sau timid, chiar dimpotrivă, dar de la o vreme se aflaîntrostare de iritare şi de încordare vecină cu ipohondria. Atât de mult seînchisese în el şi se izolase de toată lumea, încât îi era frică de orice întâlnire,nu numai de cea cu gazda. Sărăcia îl strivise. Însă în ultima vreme, nici măcarasta nulmai apăsa. Încetase cu totul săşivadă de preocupările sale şi nu maivoia să studieze. De fapt, nu se temea de gazdă, oricearfi avut de gând cu el.Dar decât să se oprească pe scară, săiasculte toate neroziile despre nimicurilede zi cu zi, de care nuipăsa nici cât negru sub unghie, toate sâcâielile cu platachiriei, ameninţările, văicărelile şi să trebuiască să umble cu fofârlica, să sescuze, să mintă – nu, mai bine să se furişeze ca un cotoi pe scară şi să ozbughească nevăzut de nimeni.De altminteri, de astă dată, ajungând în stradă, se miră chiar el de fricalui de aşiîntâlni creditoarea.„Când te gândeşti la ce treabă vreau să mă înham, şi mă tem deasemenea fleacuri! îşi spuse el, zâmbind ciudat. Hm… da… totuiîn mâinileomului şi el lasă totul săitreacă pe sub nas numai fiindcă e laş… astaideja oaxiomă… Chiar, de ce sorteme oamenii cel mai tare? Să facă un nou pas, săspună ceva de la ei, de asta se tem cel mai tare. Dar văd că încep să bat câmpii.
