Descriere
Oglinda spartă de Agatha Christie carte .PDFPeste 2 miliarde de exemplare vîndute, cărţi traduse în peste 100 de limbi. Top cele mai bune cărţi polisţiste online gratis, Oglinda spartă de Agatha Christie carte .PDF Oglinda spartă... Agitaţia cuprinde întregul satuc St Mary Mead atunci cînd celebra actriţă Marina Gregg cumpară o casă aici. Vine să facă un film, are de gînd să se stabilească în sat şi chiar va organiza o serbare! Toată lumea se grăbeşte să participe la petrecere. Mai puţin Miss Marple, care nu este astfel de fată cînd o admiratoare a actriţei moare după ce bea un cocktail otrăvit. Dar cine ar fi avut motiv să ucidă o femeie cam băgăreaţă, e drept, dar absolut inofensivă? Sau poate doza fatala de otrava era destinată chiar frumoasei Marina Gregg? Cu ajutorul relatărilor contradictorii ale martorilor şi al intuitiei sale fără greş, Miss Marple descoperă că uneori o întamplare banală din trecut poate avea consecinţe dezastruoase. Fragment Miss Marple şedea în dreptul fereastrei. Fereastra dădea înspre grădina care fusese cândva o mare sursă de mândrie pentru ea. Fusese cândva; acum nu mai era cazul. În ultima vreme, când se uita pe fereastră se crispa. De ceva timp nu mai avea voie să muncească în grădină. I se interzisese să se mai aplece, să mai sape, să planteze - în cel mai bun caz avea voie, câte puţin, să cureţe crengile. Bătrânul Laycock venea de trei ori pe săptămână şi îşi dădea silinţa, nu încăpea îndoială. Dar rezultatele strădaniei lui, aşa cum vor fi fiind ele (şi nu erau cine ştie ce) erau strălucite după standardele lui, nu după cele ale stăpânei care îi plătea leafa. Miss Marple ştia exact ce trebuia făcut şi când trebuia făcut, şi nu ezita să-l instruiscă aşa cum scrie la carte. Bătrânul Laycock nu întârzia apoi să-şi arate geniul, care consta în exprimarea entuziastă a acordului şi în totala lipsă de randament ulterior. – Aşa-i cum zici dumneata, coniţă. Acolo punem mecosoapele1 şi clopoţeii de-a lungul zidului şi, aşa cum zici, coniţă, trebuie să punem treaba la cale săptămâna viitoare numaidecât. Scuzele lui Laycock erau întotdeauna de bun-simţ şi semănau izbitor cu cele pe care le prezenta căpitanul George din Trei într-o barcă 2 pentru a evita să iasă în larg. În cazul căpitanului, vântul venea, întotdeauna, din direcţia greşită, fie suflând dinspre mare, fie dinspre ţărm, fie venea dinspre vestul care nu inspira nimic bun, fie dinspre trădătorul vest.
