Descriere
Într-adevăr, autoarea explorează teme precum virginitatea femeii și prejudecățile legate de aceasta („Dumnezeu nu le iubește pe fetele care își pierd virginitatea”), căsătoria și regulile la care trebuie să se supună („Pentru o femeie nu are sens să iasă vreodată din casă. Casa este pentru femei, lumea exterioară pentru bărbați”). Shahrnush Parsipur reunește în cartea sa destinele a cinci femei care ajung să trăiască împreună într-o grădină magică (prin urmare, romanul are și câteva elemente fantastice – ajung imediat și la asta). Cele cinci femei sunt: Mahdokht – o tânără care își dorește să fie copac (da, ați citit bine), Faeze – o femeie care tânjește să se mărite, Mounes – ea a fost ucisă de fratele ei pentru că și-a dorit libertatea (dar învie!!!), Farrokhlangha – o doamnă care a ratat iubirea din tinerețe și Zarrinkolah – o prostituată. Aceste cinci femei se retrag în grădină încercând să se reculeagă, să înțeleagă viața, să își atingă scopurile menținându-și, totodată, libertatea. Cele cinci sunt un fel de voci ale femeilor din societatea iraniană contemporană. Realitatea zugrăvită de Shahrnush Parsipur e una șocantă (poate) pentru un occidental. Însă eu nu m-am împăcat de nicio culoare cu elementele fantastice inserate în poveste. Recunosc, la nivel de tehnică scriitoricească, autoarea a inserat cu măiestrie fantasticul în real… dar cam atât. Acesta are rolul lui îndeosebi în caracterizarea unor personaje sau ilustrarea unor adevăruri, dar mie, personal, mi-a îngreunat lectura.