Descriere
Grădina de un verde intens, cu ziduri din chirpici, se afla pe malul râului, cu spatelela sat. Pe o latură nu avea gard, hotar fiindu-i doar râul. În livadă creşteau cireşi şivişini. Casa, pe jumătate ţărănească, pe jumătate modernă, avea trei camere. În faţacasei era un havuz plin de alge şi broaşte, împrejmuit de pietriş şi de câteva sălcii carese oglindeau în apă. După-masa, verdele-închis al havuzului intra într-o luptă mută cuoglindirea verde-deschis a sălciilor. Lucrul acesta o întrista pe Mahdokht, care nusuporta nici un fel de conflict. Era o fată naivă, care îşi dorea ca toată lumea, chiar şitoate nuanţele de verde de pe pământ, să convieţuiască în bună înţelegere.— Desigur, e o culoare liniştitoare, şi totuşi…Sub unul din copaci, chiar pe marginea havuzului, era o bancă ce mereu stătea săalunece în apă din cauza mâlului. Mahdokht se aşeza pe banca aceea şi privea ceartadintre copaci şi apă, precum şi albastrul cerului care, mai ales după-amiaza, dominaîntreaga adunare de nuanţe de verde şi se dădea drept „arbitrul divin“, aşa cum credeaMahdokht.Iarna, Mahdokht îşi petrecea timpul tricotând sau visând să studieze franceza ori săplece într-un circuit turistic, şi asta pentru că iarna se respiră aer rece şi sănătos, în timpce vara totul se încheie. Vara e plină de fum, de mizerie, de praf ridicat de maşini sau deoameni şi de tristeţea ferestrelor mari arzând în soare.— La naiba, de ce nu pricepe nimeni că asemenea ferestre nu-s bune de nimic înţara asta?Vizitată de asemenea gânduri supărătoare, fusese nevoită să accepte invitaţia luiHoushang Khan, fratele ei mai mare, de a veni la grădină. Aici însă trebuia să suportegălăgia copiilor, care ţipau toată ziua şi mâncau atât de multe cireşe, încât seara îi apucadiareea şi primeau iaurt ca să le treacă.— E iaurt din sat.— Da, e delicios.Copiilor le era mereu frig şi erau palizi, deşi mâncau mai mult decât le trebuia, sau,cum spunea mama lor, „se îndopau“.