Stapinul inelelor. Intoarcerea regelui. Vol. III

Descriere

Aceasta este partea a treia din STĂPÂNUL INELELOR. Din prima parte,Frăţia Inelului, aţi aflat cum Gandalf cel Sur a descoperit că inelul care segăsea la Frodo hobbitul era, în fapt, acel Inel unicat, Unul, stăpân peste toateInelele Puterii. Vi s­a povestit cum au fugit Frodo şi tovarăşii săi din liniştitulComitat, locul lor de baştină, urmăriţi de teroarea Călăreţilor Negri din Mordor,până când, cu ajutorul lui Aragorn, Pribeagul din Eriador, au trecut prinpericole de moarte şi au ajuns în cele din urmă în Casa lui Elrond din VâlceauaDespicată.Acolo a fost ţinut Marele Sfat al lui Elrond, la care s­a hotărât să seîncerce distrugerea Inelului, iar Frodo a fost ales drept Purtător al Inelului. Totacolo au fost aleşi şi însoţitorii Inelului, care aveau să­l ajute pe Frodo înîncercarea la care era supus: anume să încerce să ajungă la Muntele de Foc dinMordor, tărâmul Duşmanului însuşi, singurul loc unde Inelul putea fi nimicit.Din această Frăţie făceau parte Aragorn şi Boromir, fiul Seniorului din Gondor,reprezentând seminţia oamenilor; Legolas, fiul regelui elfilor din Codrulîntunecat, din partea elfilor; Gimli, fiul lui Glóin de la Muntele Singuratic, alesdintre gnomi; Frodo cu servitorul său, Sam cel înţelept, şi cele două rubedeniimai tinere, Meriadoc şi Peregrin, din partea hobbiţilor; şi Gandalf cel Sur.Însoţitorii Inelului au călătorit în ascuns departe de Vâlceaua Despicatădin Nord, până când, împiedicaţi în încercarea lor de a străbate trecătoareaînaltă din Caradhras pe timp de iarnă, au fost călăuziţi de Gandalf prin poartatainică şi au pătruns în Minele cele întinse ale Moriei, căutând un drum pe sub munţi. Acolo Gandalf, încleştat într­o luptă cu un spirit înspăimântător dinadâncuri, s­a prăbuşit în abisul întunecat. Dar Aragorn, care s­a dovedit a fimoştenitorul încă nemărturisit al vechilor Regi din Apus, a izbutit să­icălăuzească mai departe, prin Poarta de Răsărit a Moriei, prin Lórien, ţinutul elf, la vale pe Marele Râu Anduin, până au ajuns la Cascada Rauros. Ştiau de-acum că drumul le era pândit de iscoade şi că acea creatură pe nume Gollum, care avusese odată în stăpânire inelul şi dorea încă şi acum să­l aibă, se ţineape urmele lor.Sosise momentul să se hotărască dacă o luau spre est, spre Mordor, orise duceau cu Boromir în ajutorul locuitorilor din Minas Tirith, oraşul decăpetenie al ţinutului Gondor, în războiul ce se pregătea; sau se despărţeau.Când a devenit limpede că Purtătorul Inelului era hotărât să­şi continuecălătoria fără de speranţă în ţara Duşmanului, Boromir a încercat să pună cuforţa mâna pe Inel. La sfârşitul primei părţi, Boromir cădea sub vraja Inelului;Frodo scăpa şi fugea împreună cu servitorul său Sam cel înţelept; iar ceilalţidin Frăţie s­au împrăştiat care încotro când au fost atacaţi pe neaşteptate derăzboinicii orci, unii aflaţi în serviciul Seniorului Întunecimii din Mordor, alţii înacela al trădătorului Saruman din Isengard. Căutarea în care pornisePurtătorul Inelului părea de pe acum sortită dezastrului.A doua parte (Cărţile a Treia şi a Patra), Cele două turnuri, relata desprefaptele tuturor însoţitorilor Inelului după destrămarea Frăţiei. Cartea a Treia arăta cum s­a căit şi a murit Boromir şi cum, drept funeralii, a fost aşezat într-o barcă şi împins către Cascada Rauros; cum au fost luaţi prizonieri Meriadoc şi Peregrin de către războinicii orci care i­au dus spre Isengard, traversândcâmpiile răsăritene din Rohan; şi cum au fost urmăriţi de către Aragorn,Legolas şi Gimli.Apoi au apărut Călăreţii din Rohan. O ceată avându­l înfrunte peMareşalul Éomer i­a înconjurat pe orci la hotarele Codrului Fangorn şi i­animicit; dar hobbiţii apucaseră să fugă în codru şi acolo s­au întâlnit cuArborebărbos Entul, stăpânul neştiut al Codrului Fangorn. Alături de el au fostmartori la trezirea mâniei în poporul Arborilor şi i­au văzut pe aceştia pornindîmpotriva ţinutului Isengard.În acest răstimp, Aragorn şi prietenii săi s­au întâlnit cu Éomer, care seîntorcea de la bătălie. El le­a dat caii, iar ei s­au îndreptat spre codru. Acolo, învreme ce­i căutau în zadar pe hobbiţi, s­au întâlnit din nou cu Gandalf,reîntors din moarte, care se numea acum Călăreţul Alb, deşi purta aceleaşistraie sure dintotdeauna. Laolaltă au străbătut ţinutul Rohan şi au ajuns însălile cele mari ale Regelui Théoden din Obşte, unde Gandalf l­a tămăduit pebătrânul rege şi l­a scos de sub vrăjile lui Limbă de Vierme, ticălosul săusfetnic, aliatul de taină al lui Saruman. Apoi, împreună cu regele şi oastea sa,au pornit împotriva oştirilor din Isengard şi au luat parte la victoria disperatăde la Cetatea Cornului. După acestea Gandalf i­a dus pe toţi la Isengard, undeau găsit marea fortăreaţă transformată în ruine de către poporul Arborilor, iarpe Saruman şi Limbă de Vierme asediaţi în invincibilul turn Orthanc.