Descriere
Aceasta este partea a doua a STĂPÂNULUI INELELOR.În prima parte, Frăţia Inelului, ni s-a relatat despre modul în care Gandalf cel Sura descoperit că inelul pe care îl avea Frodo, hobbitul, era, de fapt, acel Inel, acelUnu, căpetenia tuturor Inelelor Puterii. Tot acolo se povesteşte despre cum au fugitFrodo şi prietenii săi din Comitatul tihnit care era casa lor, urmăriţi de teroareaCălăreţilor Negri din Mordor, până când, într-un târziu, sprijiniţi de Aragorn, Pribeaguldin Eriador, au ajuns, după peripeţii cumplite, la Casa lui Elrond din VâlceauaDespicată. Acolo s-a ţinut Marele Sfat al lui Elrond, unde s-a luat hotărârea să seîncerce distrugerea Inelului, iar Frodo a fost uns Purtător al acestuia. Apoi au fostaleşi însoţitorii Inelului care aveau menirea să-l sprijine în făptuirea isprăvii de aajunge, dacă-l ţineau puterile, la Muntele de Foc din Mordor, tărâmul vrăjmaşuluiînsuşi, singurul loc unde putea fi nimicit Inelul. Din această frăţie făceau parteAragorn şi Boromir, fiul Seniorului din ţinutul Gondor, reprezentând oamenii; Legolas,fiul celui de-al unsprezecelea rege din Codrul Întunecat, din partea elfilor; Gimli, fiullui Gloin de la Muntele Singuratic, reprezentant al gnomilor; Frodo şi slujitorul său,Sam cel Înţelept, dimpreună cu mai tinerii lui camarazi de arme, Meriadoc şiPeregrin, din partea hobbiţilor; şi Gandalf cel Sur.Frăţia se depărtase în taină de Vâlceaua Despicată, luând-o spre miazănoapte;
zădărnicindu-li-se încercarea de a trece iarna prin trecătoarea Caradhras, Gandalf i-a călăuzit printr-o poartă tainică şi au pătruns în uriaşele Mine ale Moriei, căutând o
cale pe sub munţi. Acolo, Gandalf s-a prăbuşit într-un hău întunecat, în vreme ce selupta cu un duh cumplit al adâncurilor. Dar Aragorn, despre care se dovedise întretimp a fi moştenitorul tăinuit al Vechilor Regi din Apus, i-a condus de la Poarta deRăsărit a Moriei, prin ţinutul elfilor, Lorien, de-a lungul marelui Râu Anduin, până auajuns la cascada Rauros. Îşi dăduseră deja seama că erau urmăriţi de tot soiul deiscoade, precum şi de făptura numită Gollum, stăpân odinioară al Inelului pe care
încă îl mai poftea.Acum erau nevoiţi să hotărască dacă era bine să o apuce spre răsărit, cătreMordor, sau să-şi continue calea cu Boromir; să le dea o mână de ajutor celor dinMinas Tirith, cetatea de căpetenie din Gondor, în războiul care bătea la uşă, ori să sedespartă. În momentul în care a fost limpede că Purtătorul Inelului era hotărât să-şicontinue călătoria lui fără nădejde către ţinutul Duşmanului, Boromir a încercat să-ismulgă Inelul cu forţa.Partea întâi se termină cu prinderea lui Boromir în mrejele Inelului, cu fuga şidispariţia lui Frodo şi a slujitorului său, Sam cel Înţelept, şi cu destrămarea a ceea cerămăsese din Frăţie, în urma unui atac pe nepusă-masă al oştenilor orci, parte din eiîn slujba Seniorului Întunecimii din Mordor, parte ai trădătorului Saruman dinIsengard. Strădania Purtătorului Inelului părea deja sortită eşecului.Acum, această a doua parte, Cele două turnuri, povesteşte despre ce s-a maiales de membrii Frăţiei Inelului după risipirea acesteia, până la venirea MareluiÎntuneric, şi despre izbucnirea Războiului Inelului, care urmează să fie relatată în ceade-a treia şi ultima parte.
