Descriere
Această carte este în primul rând povestea unui om care şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii în Europa occidentală, în a douajumătate a secolului XX. De regulă singur, a fost totuşi, din când în când, în legătură cu alţi oameni. A trăit în vremuri nefericite şi tulburi. Ţara în care se născuse cădea, încet dar sigur, în zona economică a ţă-rilor mediu dezvoltate; pândiţi frecvent de sărăcie, oamenii din generaţia lui şi-au petrecut viaţa, pe deasupra, în singu-rătate şi amărăciune. Sentimentele de iubire, de tandreţe şi de fratemitate umană dispăruseră în mare măsură; m rela-ţiile lor reciproce, contemporanii săi dovedeau cel mai ade-sea indiferenţă şi chiar cruzime. În momentul dispariţiei sale, Michel Djerzinski era una-nim apreciat ca un biolog de prim-plan şi era un candidat serios la premiul Nobel; dar adevărata lui importanţă nu avea să apară decâl ceva mai târziu. În perioada în care a trăit Djerzinski, filosofia era de obicei considerată ca lipsită de orice importanţă practică, şi chiar de obiect. În realitate, viziunea despre lume adoptată în mod obişnuit, la un moment dat, de membrii unei socie-tăţi detennină economia, politica şi moravurile acesteia. Mutaţiile metafizice – adică transformările radicale şi globale ale viziunii despre lume adoptate de cei mai mulţisânt rare în istoria omenirii. Ca exemplu, se poate cita apa-riţia creştinismului. Din momentul în care s-a produs o mutaţie metafizică. Ea se dezvoltă, fără a întâlni vreo rezistenţa, până la ultimele ei consecinţe. Ea mătură, fără a le lua măcar în seaina, siste-mele economice şi politice, judecăţile estetice, ierarhiile so-ciale. Nici o putere omeneasca n-o poate stavili – nici o altă putere decât apariţia unei noi mutaţii metafizice. Nu se poate susţine ca mutaţiile metafizice atacă în mod special societăţile slăbite, aflate deja în declin. Când a apărut creştinismul, Imperiul roman era în culmea puterii sale; perfect organizat, el domina lumea cunoscută; superioritatea sa tehnică şi militară era absolută; cu toate astea, nu avea nici o şansă. Când a apărut ştiinţa modernă, creştinismul medieval constituia un sistem complet de înţelegere a omului şi a lumii; el servea drept bază guvernării popoarelor. Producea cunoştinţe şi opere, hotăra pacea şi războiul, organiza producţia şi distribuirea bogăţiilor; nimic din toate astea nu-l va împiedica să se năruie. Michel Djerzinski n-a fost nici primul, nici principalul artizan al acestei a treia mutaţii metafizice, sub multe aspecte cea mai radicală, ce avea să deschidă o epocă nouă în isto-ria lumii; datorită însă anumitor împrejurări. Cu totul extra-ordinare, ale vieţii sale, el a fost unul din artizanii ei cei mai conştienţi, mai lucizi. Trăim azi într-o lume absolut nouă, lar ţesătura întâmplărilor ne învăliue trupurile, Ni le scaldă într-o aură de bucurie. Ceea ce oamenii de altădată au presjmţit uneonprin muzica îor, Noi realizăm în viaţa de fiecare zi. Ceea ce pentrii ei era de nepătmns şi absohit, Nouă ne pare un lucru simplu şi bine cunoscut. Noi totuşi nu-i dispreţwm pe oamenji aceia; Ştim ce datorăm viselor lor, Ştim căn-am finimic fără ţesătura de duren şi bucuni care-a fost istoria lor, Ştim că purtau în ei imaginea noastră atunci când erau stăpâniţi de ura şi teamă, cmd se ciocneau fn întuneric, Când îşi scriau, încetul cu încetul, istoria. Ştim că ei n-arfi existat, că nici n-ar fi putut să existe dacă-n adâncul fiinţei n-ar fi avut această speranţă, N-ar fi putut, fără visul lor, nici măcar să existe. Acum când trăim în lumină, Acum când trăim în imediata apropiere a luminii lar îumina ne scaldă trupunle, Ne învăluie trupurile într-o aură de bucurie, Acuma când ne-am aşezat chiar lângă râu, In după-amieze inepuizabile Acum când lumina din jurul tmpuriior noastre a devenit palpabilă, Acum când am ajuns îa destinaţie Şi am lăsat în urmă universul separării, Universul mental al separărji, Ca să ne scăldăm în bucuria imobilă şi feciindă A unei noi îegi, Astăzi, Pentm întâia oară, Putem descrie sfârşitul vechii lumi.