Descriere
EMMA WOODHOUSE, FRUMOASĂ, DESTEAPTĂ, bogată, cu un căminminunat si o fire veselă, părea să facă parte dintre alesii soartei. Trecuseră douăzeci siunu de ani de când era pe lume si puŃine lucruri o mâhniseră sau îi răniseră mândria.Era cea mai mică dintre cele două fiice ale unui tată iubitor, care le răsfăŃase mult,si, ca urmare a căsătoriei surorii ei, devenise stăpâna casei la o vârstă destul defragedă. Mama îi murise demult, asa că nu-si mai amintea decât vag mângâierile ei. Îiluase locul o femeie minunată, care, făcând slujba de guvernantă, îi oferea o dragosteaproape maternă.Domnisoara Taylor locuia la familia Woodhouse de saisprezece ani, mai degrabăca prietenă decât ca guvernantă, si Ńinea mult la amândouă fetele, dar mai ales laEmma. Între ele exista acea intimitate care se naste între surori. Chiar înainte cadomnisoara Taylor să fi demisionat oficial din slujbă, blândeŃea firii ei o făcea să sepoarte fără asprime si odată îndepărtată umbra severităŃii, ea si Emma deveniserăprietene foarte apropiate. Emma făcea tot ce-i plăcea, căci, desi respecta mult păreriledomnisoarei Taylor, se conducea după propria ei judecată.Ceea ce era cu adevărat rău în caracterul Emmei, era o tendinŃă de a-si impuneprea mult voinŃa si o prea mare încredere în sine; acestea erau neajunsurile careameninŃau să-i umbrească bucuriile. Primejdia însă trecea neobservată deocamdată sinu putea fi socotită o nenorocire.Avu si o mâhnire, usoară, care nu avea de ce să-i apese sufletul. DomnisoaraTaylor se căsători. Pierderea ei îi aduse prima întristare. În ziua nunŃii acestei iubiteprietene, Emma fu pentru întâia oară cuprinsă de gânduri triste. După nuntă, cândmirii plecară, rămase singură cu tatăl ei la masa pregătită pentru cină, fără să poatăspera că cineva le va înveseli ceasurile lungi de seară.După masă, tatăl ei se retrase să doarmă si Emma rămase cu gân-durile ei.Împrejurarea promitea să fie fericită pentru prietena ei. Domnul Weston era unbărbat cu un caracter ireprosabil, avere destulă, vârstă potrivită si purtare aleasă.Emma simŃea chiar o satisfacŃie la gândul că, generoasă si dezinteresată, ea însăsidorise si făcuse totul pentru realizarea acestei căsătorii. Dar generozitatea i seîntorcea împotrivă. Va simŃi lipsa domnisoarei Taylor în fiecare minut al zilei. Îsiaminti de bunătatea ei — bunătatea si afecŃiunea pe care le stia de saisprezece ani —,cum o învăŃase si cum se jucase cu ea, de când avea cinci ani, cum, dedicându-i toateputerile, făcea tot ca ea să fie fericită când era sănătoasă si-i stătea de veghe la căpătâicând era bolnavă. Tributul de recunostinŃă pentru acei ani era mare, dar intimitateadin ultimii sapte ani, egalitatea care se stabilise după căsătoria Isabellei, cândrămăseseră numai ele două, era o amintire mai scumpă si mai gingasă. Fusese oprietenă si o tovarăsă cum rar se întâlneste: inteligentă, cultă, săritoare, blândă,cunoscând toate treburile familiei, arătând interes pentru binele tuturor, dar mai alespentru Emma; fusese părtasă la toate plăcerile si planurile ei. Era fiinŃa căreia putea2să-i spună tot ce-i trecea prin minte si care o iubea destul de mult pentru a-i trece cuvederea cusururile.Cum va suporta ea această schimbare ? Ce e drept, prietena ei se muta la numai ojumătate de milă depărtare de ei. Dar Emma stia ce mare va fi diferenŃa între doamnaWeston, de care o va despărŃi numai o jumătate de milă, si domnisoara Taylor, carelocuia în aceeasi casă cu ea; si cu toate avantajele caracterului si situaŃiei ei, Emma eraacum în primejdia de a suferi din cauza izolării spirituale. Îl iubea mult pe tatăl ei,dar el nu-i putea fi tovarăs, nu putea să fie partenerul ei într-o conversaŃie fieserioasă, fie pe ton de glumă.DiferenŃa de vârstă (domnul Woodhouse nu se căsătorise tocmai tânăr) eraaccentuată de firea si obiceiurile lui, căci, fiind toată viaŃa cam bolnăvicios, nu-siobosea nici mintea, nici trupul si prin purtarea sa era mult mai bătrân decât anii pecare îi avea. Desi era peste tot iubit pentru sufletul lui bun si firea lui blândă, nu s-arfi putut spune că strălucea prin darurile spiritului.Sora ei, care în urma căsătoriei se mutase la Londra, la o distanŃă relativ mică, denumai saisprezece mile, era totusi prea departe pentru vizite zilnice si Emma avea săpetreacă multe seri lungi si plictisitoare de octombrie si noiembrie până când Crăciunulurma să prilejuiască o nouă vizită a Isabellei, cu soŃul si copiii ei, care umpleaucasa si îi ofereau o încântătoare tovărăsie.Highbury, satul acesta mare si cu o populaŃie aproape la fel de numeroasă ca aunui oras si din care Hartfield, în ciuda gazonului, propriu boschetelor si numeluisău, făcea parte, nu-i oferea pe nimeni de talia ei. Familia Woodhouse era socotită aicicea mai de frunte. ToŃi îi priveau cu respect. Aveau multe cunostinŃe, căci tatăl ei sepurta frumos cu toată lumea, dar n-ar fi acceptat pe nimeni în locul domnisoareiTaylor, nici pentru o jumătate de zi.
