Descriere
Era seara devreme, iar grădina-restaurant se umpluse doar pe jumătate. Clienţii încercau s-o ia uşor, pentru că, până la urmă, era vorba despre Los Angeles, cu vedete câtă frunză şi iarbă. Totuşi, majoritatea nu se puteau abţine să nu se uite pe furiş la Venus cea platinată, o celebră stea internaţională, care ciugulea dintr-o salată de legume bine mărunţită. La masă cu ea stătea Lucky Santangelo, o frumuseţe brună al cărei nume apăruse de-a lungul anilor în titlurile ziarelor de scandal. Lucky – fosta proprietară şi directoare a Panther Studios – era o femeie de afaceri extraordinară, care deţinea în prezent hotelul de lux, cazinoul şi complexul de apartamente The Keys din Las Vegas. Cele două femei alcătuiau un cuplu extrem de reuşit. La Hollywood, locul unde felul în care arăţi înseamnă totul, Venus şi Lucky erau stăpâne. Venus, cea cu părul blond, atrăgea imediat atenţia cu uimitorii ei ochi albaştri şi trupul zvelt şi musculos. Iar Lucky, periculos de seducătoare, cu ochii mai negri ca noaptea, ten măsliniu-închis, buze pline şi senzuale, o claie de păr ca smoala şi un corp micuţ şi proporţionat. — Am început să cred că eşti dependentă de sex, zise Lucky încet, zâmbindu-i bunei sale prietene. — Ce-ai zis? replică Venus, ridicând o sprânceană perfect arcuită şi trasată. Săptămâna trecută m-ai făcut devoratoare de bărbaţi, iar acum, dependentă de sex. Chiar aşa, Lucky? Dându-şi pe spate coama de bucle în dezordine, Lucky zâmbi ştrengăreşte: — O, da, mare greşeală am făcut, rosti ea tărăgănat şi sarcastic. Pare-se că nu tu te-ai culcat săptămâna trecută cu partenerul tău de film de 22 de ani şi nu tu te-ai tăvălit cu regizorul tău de 60 de ani, două zile mai târziu. — Hai, lasă, o rugă Venus, cu un gest de lehamite. Sunt pe cale să divorţez, ce-ai vrea să fac? Să mă duc la mănăstire? — Asta ar fi culmea, zise Lucky, zâmbind la gândul că Venus ar face prăpăd într-o mănăstire. Dar oricum – sunt sigură că ştii ce faci. — Pun pariu pe fundul tău frumos că ştiu, afirmă Venus cu vehemenţă. Billy e pe tot internetul şi în reviste cu piţipoanca aia tânără de care se pare că e vrăjit. Exact ca şi Cooper. Se opri să se gândească mai bine. Un alt trădător împuţit. Da' bine mai ştiu să-i aleg! — Al naibii de bine, încuviinţă Lucky, gândindu-se la Cooper Turner, soţul lui Venus înainte de Billy Melina, care era cu totul altfel. Cooper era o stea de cinema mult mai în vârstă, cu un trecut cam la fel ca al lui Warren Beatty, şi toată lumea ştia că are s-o înşele până la urmă. Billy – nu atât de mult. Deşi era cu treisprezece ani mai tânăr decât Venus, Billy părea încântat să fie cu ea. Şi de ce nu? Ca şi Madonna, Venus era celebră şi avea o droaie de fani în toată lumea. — Nu-mi vine să cred că Billy e aşa un ratat, zise Venus, hotărâtă să-l desfiinţeze măcar cu vorba pe cel care în curând nu avea să-i mai fie soţ. — Nu-i deloc aşa, nu se putu abţine Lucky să nu remarce. Ultimul lui film a făcut încasări de peste o sută de milioane. Nu-i prea rău. — Da, da, mai slăbeşte-mă, izbucni Venus iritată. Cariera lui e în plin avânt, dar ca bărbat, te asigur că e o pierdere de vreme. Îşi miji ochii. Da' ce-i cu tine azi? N-ar trebui să fii de acord cu mine, în loc să mă baţi la cap cu încasările filmului lui? — Ei… Să nu zici că nu te-am avertizat să nu te măriţi cu un bărbat mult mai tânăr ca tine, îi răspunse Lucky. — Billy nu e cu mult mai tânăr, insistă Venus. Oricum, lui Demi şi lui Ashton le merge bine. În afară de asta, am crezut că-l placi. — L-am plăcut, zise prudentă Lucky. Şi încă-l plac. Dar, când te căsătoreşti cu un bărbat mai tânăr… e de presupus că te va înşela. — O, mulţumesc, zise Venus încruntându-se. De când ai ajuns aşa cinică? — Nu cinică, mai degrabă pragmatică. — Asta zici tu, pufni Venus. — Ştii doar că spun lucrurilor pe nume, observă Lucky, luându-şi paharul şi sorbind o înghiţitură de vin. — Da, toţi ştim asta. Nimeni nu ţi-o interzice. — Foarte adevărat. Eu cred în adevăr. — Şi cred că pentru tine chiar funcţionează. Lucky se uită la superba ei prietenă şi se întrebă de ce şi-ar dori vreodată s-o părăsească un bărbat care are norocul să fie cu ea. Venus avea de toate – frumuseţe, inteligenţă, talent. — Mai exact, de ce divorţezi de Billy? o întrebă. — Pentru că el… — Te-a înşelat, sfârşiră amândouă propoziţia şi izbucniră în râs. — Ei bine, a fost minunat cât a durat, zise Venus pe un ton înţelept. Optsprezece luni împreună şi şase luni căsătoriţi. Acum sunt aproape liberă şi, crede-mă, nu-i deloc rău. Îmi place să fiu independentă. Cu Billy mă simţeam ca într-un cămin studenţesc. E aşa bine că nu mai trebuie să adun de pe jos şosete şi lenjerie intimă şi că pot să-mi pierd nopţile prin baruri şi să fiu stăpână pe viaţa mea. — Dar eşti sigură că n-ai fost întotdeauna? — Nu cred. Doar mă cunoşti… Când nu lucram, singura mea preocupare era să fac pe nevasta perfectă, şi vezi unde-am ajuns. — Liberă să te culci cu partenerul de film şi cu regizorul, comentă Lucky. Nu-i aşa rău. Venus zâmbi păcătos.
