Descriere
Belle Svetlana îşi examina goliciunea într-o oglindă înaltă,pregătindu-se pentru o întâlnire sexuală de treizeci de mii dedolari pe oră cu fiul în vârstă de cincisprezece ani al unuimagnat arab al ţiţeiului.Belle ştia că este o frumuseţe – ce naiba! — Se cheltuiserădestui bani ca să fie sigură că era frumoasă. O operaţieestetică la nas, comandată de mama sa când ea avea doarpaisprezece ani, o operaţie a sânilor, la scurt timp dupăaceea – aceasta fusese decizia ei. Apoi, liposucţie – când eranevoie – mărirea buzelor, periodicele tratamente cu laser alefeţei şi ale pielii – ca să se asigure că tenul ei rămânea la felde alb ca laptele, culoare pe care se străduise din răsputerisă o obţină (fusese un calvar să scape de pistrui, darreuşise). Belle căutase perfecţiunea încă din adolescenţă, iaracum ajunsese al naibii de aproape. Avea părul de un roşuauriu, ondulat şi lung până la umeri. Ochii îi erau de un verdesmaragdin impresionant. Trupul ei – un paradis aldesfătărilor.„Da, se gândi ea, privindu-şi cercetător goliciunea trufaşă,valorez fiecare cent din cei treizeci de mii de dolaridepozitaţi deja frumuşel în seiful meu.”De obicei, nu mergea ea însăşi la „întâlniri”, dar SharifRani – magnatul ţiţeiului – insistase că ea era cea caretrebuia să-l înveţe bucuriile trupului pe cel mai tânăr dintrefiii lui. Astfel, în cele din urmă, pentru o sumă princiară,acceptase.Pudrată, parfumată şi pregătită de acţiune, se întinsedupă lenjeria de culoarea piersicii şi o îmbrăcă.Treizeci de mii pe oră nu era rău pentru o treabă care, celmai probabil, nu avea să-i ia mai mult de cincisprezeceminute.Bineînţeles, ar fi putut să refuze oferta şi să-i sugereze să5aleag una dintre fetele ei de dou zeci ă ă de mii pe oră, daruneori era distractiv să te joci – mai ales că putea să aleagăde pe lista ei de clienţi bogaţi, puternici şi faimoşi, care îiincludea pe toţi, de la cele mai mari staruri de la Hollywoodla o serie de prinţi, magnaţi ai industriei, câteva superstarurirap, zeci de vedete sportive şi prea mulţi politicieni ca săpoată fi număraţi.Da, Belle Svetlana, născută Annabelle Maestro, conduceacea mai exclusivistă şi mai scumpă afacere cu dame decompanie din oraş – oraşul fiind New York, nu Los Angelesulîn care crescuse, înconjurată de luxul şi de toată opulenţa pecare părinţii ei, două stele de cinema, putuseră să lecumpere.Slavă Domnului că scăpase de cei doi egocentrici -mama,regina diafană a producătorilor independenţi, iar tatăl, regelemacho al lucrurilor scumpe de proastă calitate. Ce spectacolgroaznic să-i ai drept părinţi!Când renunţase la colegiul din Boston şi se stabilise înNew York, nici unul dintre părinţii ei iubitori nu îi acordasenici cel mai mic credit. Şi, fiind de părere că o fiică adultă nule îmbunătăţea cu nimic imaginea publică, stabiliseră să-itrimită o alocaţie lunară, spunându-i cu seninătate să-şiurmeze visurile, apoi o lăsaseră pe cont propriu.Annabelle nu avea reţineri când venea vorba să-şi urmezevisurile şi, curând, se trezise prinsă în iureşul cluburilor şi alpetrecerilor – un stil de viaţă care o satisfăcuse o vreme,până când, într-o noapte, îl cunoscuse pe Frankie Romano –un DJ de succes, care lucra la petreceri private şi, ocazional,la cele mai tari cluburi. O singură privire era de-ajuns să teîndrăgosteşti de Frankie.Originar din Chicago, Frankie era un tip bizar şi atrăgătorîn stilul lui Michael Imperioli. Vorbea repede şi aspru, aveapărul negru destul de lung, ochi albaştri şi reci ca gheaţa şitrăsături foarte bine definite.Problema cu Frankie era că, de obicei, era falit, mai alespentru că se dovedea a fi un consumator împătimit decocaină şi orice ban care îi ieşea în cale era tras direct penas.6Annabelle c zu în mrejele lui – c ci, ă ă în ciuda dependenţeisale de droguri, Frankie se dovedise un adevărat armăsar înpat – de fiecare dată când nu era prea „luat” ca să presteze.Ea nu ştia nimic despre trecutul lui şi nici nu-i păsa. Dinpunctul ei de vedere, erau suflete-pereche.După câteva săptămâni de relaţie nebună, Frankie semutase în mansarda ei din SoHo – o mişcare la care ea nu aobiectat. Singurul dezavantaj era că, în cele din urmă,ajunsese să-şi cheltuiască întreaga alocaţie ca să-i cumperelui droguri, astfel încât nu trecuse mult până când – laîndemnul lui Frankie – îl sunase pe tatăl său din L.A.,cerându-i să-i mărească alocaţia.Ralph Maestro, fiul realizat prin mijloace proprii al unuimăcelar din Brooklyn care fusese împuşcat de un hoţ cândbăiatul avea doisprezece ani, o refuzase categoric. „Amreuşit singur, fără să am nici măcar doi cenţi”, o informase elcu asprime. „Noi ţi-am dat deja un punct de plecare. Dacăvrei mai mulţi bani, îţi sugerez să mergi să-ţi găseşti oslujbă.”Annabelle fusese furioasă. Părinţii ei înotau în milioane dedolari şi tăticul-star-de-cinema o trimitea să se angajeze! Dăinaibii! Era din ce în ce mai evident că nu dădeau doi banipe ea.Două săptămâni mai târziu, ea şi Frankie veniseră cu unplan genial. Stăteau întinşi în pat, citind informaţii incitantedespre un politician căsătorit, care fusese prins nu demultfăcând sex cu prostituate de lux.— Cât de prost poate fi? reflectase Frankie, scărpinân-duşifundul slăbuţ. Idiotul trebuia să fi plătit cu bani gheaţă. Înfelul ăsta, nimeni nu este arestat şi toţi merg acasă fericiţi.— Banii gheaţă sunt buni doar pentru fetele speciale,confirmase Annabelle.— Da, spusese Frankie în glumă. Nu pentru o curvăguralivă, care-o să-şi vândă povestea, ci pentru fetele foartespeciale. Ştii la ce fel de tipe mă refer. Modele, actriţe – suntîntotdeauna în căutarea unui câştig suplimentar. Iaravantajul afacerii este că le cunoaştem pe toate.Sigur.
