Descriere
Conform legii, trebuie să ţinem o socoteală a tuturor inocenţilor pe care-i omorâm. Şi după cum văd eu lucrurile, toţi sunt inocenţi. Chiar şi cei vinovaţi. Fiecare e vinovat de ceva şi fiecare încă mai are o amintire a copilăriei inocente, chiar şi cu multe straturi de viaţă peste ea. Umanitatea e inocentă. Umanitatea e vinovată. Amândouă la fel de adevărate. Conform legii, trebuie să ţinem o socoteală. Începe în prima zi de ucenicie – dar nu-i spune, oficial, „omor”. Nu e corect din punct de vedere social sau moral să-i spunem aşa. E, şi mereu a fost aşa, „spicuire”. Pe vremuri aşa se numea activitatea săracilor care culegeau firele de grâu găsite în urma fermierilor. A fost cea mai veche formă de caritate. Cam aşa e munca unei Seceri. Fiecărui copil i se spune, din ziua în care e suficient de în vârstă să înţeleagă, că o Seceră face un serviciu crucial pentru societate. E cel mai apropiat lucru de o misiune sacră pe care îl avem în lumea modernă. Poate de aia trebuie, prin lege, să ţinem o socoteală. Un jurnal public în care li se mărturiseşte celor care nu vor muri niciodată şi celor care încă nu s-au născut de ce facem ce facem. Suntem instruiţi să scriem nu numai faptele noastre, dar şi sentimentele, pentru că trebuie să se ştie că avem sentimente. Remuşcări. Regret. O tristeţe prea mare să poată fi dusă. Pentru că dacă n-am avea astfel de sentimente, ce fel de monştri am fi? — Din jurnalul de spicuiri al O.S. Curie Această lume a viitorului pare una ideală: foametea și sărăcia au fost eradicate, la fel și bolile și războaiele, grație tehnologiei. Nemurirea oamenilor însă are un preț: în prezent, Secerile reprezintă o clasă specială, singurii oameni care pot lua viața altora. Și e nevoie să facă asta, pentru a ține populația sub control. Citra și Rowan sunt doi adolescenți aleși drept ucenici ai unei Secere. E un rol pe care nu și-l dorește niciunul dintre ei. A lua viața unui om presupune compasiune, dar și un talent anume, pentru a îndeplini sarcina cât mai nedureros. Cum se vor descurca cei doi?Secera ne arată că nicio lume nu e perfectă, nici măcar aceea în care omul a cucerit moartea.„O carte cu adevărat uimitoare și o lectură de nelăsat din mână - un început în forță al unei serii sci-fi excelente. Un must-have.“ School Library Journal„Elegantă și melancolică, meditativă, dar infuzată cu umor macabru, cartea întunecată a lui Shusterman aruncă niște adolescenți reali și simpatici într-o situație suprarealistă, atrăgând cu cu sine probleme filozofice profunde. O poveste despre viață, moarte și sens, care încântă și dă fiori în același timp.“ Kirkus ReviewsFragmentNicio scădere a luminii soarelui Nicio scădere a luminii soarelui Secera a ajuns târziu, într-o după-amiază rece de noiembrie. Citra era la masa din sufragerie, se chinuia cu o problemă dificilă de algebră, manevra variabilele şi nu reuşea să rezolve necunoscutele X sau Y, când această variabilă nouă şi mult mai distrugătoare i-a intrat în ecuaţia vieţii. La familia Terranova veneau des musafiri, aşa că atunci când a sunat soneria, n-a fost nicio presimţire – nicio scădere a luminii soarelui, nimic care să anunţe sosirea morţii la uşă. Poate că universul ar fi trebuit să producă astfel de semne, dar în marea schemă a lucrurilor, Secerile nu erau mai supranaturale decât colectorii de taxe. Apăreau, îşi făceau treaba neplăcută şi plecau. Mama ei a răspuns la uşă. Citra nu l-a văzut la început pe vizitator, uşa i-l ascundea vederii. A văzut-o pe mama ei înţepenind, ca şi cum venele i-ar fi împietrit. Ca şi cum, dacă ar fi făcut vreo mişcare, ar fi căzut pe podea şi s-ar fi spart. — Pot să intru, doamnă Terranova? Tonul vocii vizitatorului îi indica identitatea. Rezonant şi inevitabil, ca bătaia seacă a unui clopot de fier, sigur pe sine că e auzit. Citra a ştiut înainte să-l vadă că e o Seceră. Doamne! O Seceră a venit la noi! — Da, da, bineînţeles, intră. Mama Citrei s-a dat într-o parte ca să-l lase să intre – ca şi cum ea era musafira şi nu invers. Bărbatul a păşit peste prag şi pe parchet fără să facă nici cel mai mic zgomot cu pantofii uşori ca nişte papuci de casă. Roba lui cu multe rânduri de pânză ivorie, deşi ajungea până jos, n- avea nicio urmă de praf pe ea.
