Descriere
În această a doua colecţie am încercat să selectăm povestiri care prezintă aceeaşi varietate de relaţii şi faţete ale iubirii ca cele adunate în „Dormitorul albastru”. Sunt emoţii trăite nu numai de cei tineri şi foarte tineri ci şi de membri mai vârstnici ai acestei comunităţi extraordinare în care trăim cu toţii. Pentru mine personal, fiecare povestire are semnificaţia sa proprie. Pentru cititori, mi-ar face plăcere să ştiu nu numai că păşesc pe urmele celor din „Dormitorul albastru”, dar deschid noi perspective prin ele însele. Rosamunde Pilcher Casa păpuşilor Deschizând ochii, William a recunoscut sentimentul pe care i-l ofereau dimineţile de sâmbătă; libertatea şi lipsa grijilor. De la parter venea miros de slănină prăjită şi, afară în grădină, Loden, spanielul familiei, începu să latre. William se răsuci şi se întinse după ceasul de mână. Era ora opt. Pentru că nu avea niciun motiv să se scoale devreme, s-a întors, cu un aer leneş, şi a rămas în pat, reflectând asupra zilei care începea. Era aprilie şi o rază de soare se aşezase pe covor prinzând forma unui romb. Dincolo de fereastră, cerul era de un albastru palid-străveziu, traversat de nori, într-o mişcare lentă; era una din acele zile când tatăl său ar fi adunat întreaga familie, strigându-i plin de entuziasm şi cuprins de un sentiment năvalnic i-ar fi urcat în maşină şi ar fi pornit cu toţii spre litoral sau către dealurile acoperite cu ierburi, într- o lungă drumeţie. Cea mai mare parte a timpului, William încerca să nu se gândească prea mult la tatăl său, dar, din când în când, amintirile reveneau într-o mişcare neregulată ca nişte fotografii ale căror contururi erau absolut perfecte. Îl vedea urcând uşor un povârniş acoperit de ferigi, cu Miranda pe umeri, pentru că urcuşul era prea dificil pentru picioarele ei scurte şi dolofane; îi auzea vocea gravă când le citea în serile de iarnă; îi vedea mâinile îndemânatice reparând o bicicletă sau realizând lucruri complicate cu prize electrice şi siguranţe. Îşi muşcă buza şi şi-a întors capul pe pernă ca şi cum s-ar fi zvârcolit din pricina unei dureri de neînchipuit. Dar această mişcare nu a făcut altceva decât să-i sporească suferinţa căci era nevoit să înfrunte imaginea acuzatoare a obiectului ce se afla pe masă, în celălalt capăt al încăperii. Noaptea trecută, după ce îşi terminase temele, trudise la acest obiect timp de o oră, sau mai mult, pentru ca în cele din urmă să se urce în pat recunoscându-şi înfrângerea. Acum, i se părea că-i râde batjocoritor în faţă. „N-ai perspective să te distrezi astăzi”, îi şopti răutăcios. „Îţi vei petrece această sâmbătă luptându-te cu mine. Şi probabil vei pierde.” Gândul acesta a fost suficient să-l ducă la disperare. Îl costase douăzeci de lire şi ceea ce obţinuse în schimbul acestor bani era ceva ce aducea cu o cutie portocalie. După un timp se ridică din pat şi traversă încăperea pentru a-l examina mai de aproape, cu speranţa că ar fi putut arăta mai bine decât îşi aducea aminte. Dar nu era aşa. O podea, o spetează drept perete exterior, două laterale, o grămadă de bucăţi mici din lemn cam de mărimea unor pile de unghii şi o pagină cu instrucţiuni care nu făceau altceva decât să-i sporească nedumerirea. „Lipiţi cornişa de marginea superioară a panoului frontal. Lipiţi pervazele ferestrelor de marginea interioară a acestora.”