Descriere
Rebecca de Daphne du Maurier descarcă online gratis cele mai bune cărți 2021, carte .PDF Un conac maiestuos: Manderley. La un an după moartea ei, farmecul întunecat al fostei proprietare, Rebecca de Winter, încă bântuie moșia și locuitorii săi. Va reuși noua soție, tânără și timidă, a lui Maxim de Winter să scape de această umbră, amintirea sa? Imortalizată în cinema de Hitchcock în 1940, capodopera lui Daphné du Maurier a fascinat peste 30 de milioane de cititori din întreaga lume. Acum este subiectul unei traduceri inedite care a reușit să restabilească toată puterea evocatoare a textului original și să-i dezvăluie întunericul.Această nouă traducere transcrie remarcabil atmosferele învăluite în mister și ambiguitatea atât de dragă lui Hitchcock a personajelor, fie moarte, fie vii. Marine de Tilly, Le Point.Fragment AM VISAT NOAPTEA TRECUTĂ CĂ mă înapoiam la Manderley. Stăteam în picioare, lângă grilajul marei alei, dar intrarea îmi era interzisă, căci în visul meu grilajul era închis cu un lanţ cu lacăt. Chemai portarul, dar nimeni nu răspunse. Privind printre gratiile ruginite, văzui că odaia lui era goală. Niciun fum nu se ridica din cămin şi ferestruicile de la mansarde se bălăbăneau în voie. Apoi deodată mă simţii înzestrată cu puterea minunată a viselor şi mă strecurai printre gratii ca o nălucă. Aleea se întindea înaintea mea cu cotitura pe care o cunoşteam, dar pe măsură ce înaintam, observam schimbarea: îngustă şi prost îngrijită, nu mai era aleea de odinioară. La început m-am mirat şi numai când mi- am plecat capul, ca să mă feresc de o creangă joasă, am înţeles ce se întâmplase. Natura pusese stăpânire pe bunul ei şi în felul ei amăgitor îşi înfipsese în alee lungile-i degete vânjoase. Copacii tot ameninţători, ca şi în trecut, izbutiseră în cele din urmă să triumfe. Se învălmăşeau întunecaţi şi fără nicio rânduială pe marginile aleii. Fagii despuiaţi, cu crengile desfrunzite, se plecau unii spre alţii, înlănţuindu-şi ramurile în ciudate îmbrăţişări şi clădind deasupra capului meu o boltă de catedrală. Şi mai erau şi alţi copaci, copaci de care nu-mi mai aminteam, stejari zgrunţuroşi şi ulmi răsuciţi care se înghesuiau în mesteceni, ieşind din pământ în tovărăşia tufişurilor grozav de pocite şi a plantelor pe care nu le recunoşteam.