Descriere
Răzbunarea ciorilor de Leigh Bardugo vol.2 cele mai vîndute cărți online gratis carte .PDF #1 New York Times Bestseller # 1 USA Today BestsellerDe la autoarea celebrei trilogii GrishaUrmarea volumului Banda celor sase ciori (nominalizat la Carnegie Medal 2017) este un amestec de Urzeala tronurilor si Ocean's ElevenKaz Brekker și echipa lui tocmai au dat o lovitura atît de îndrăzneață, încît nici ei nu credeau că vor scăpa teferi. Dar în loc să pună mîna pe o recompensa consistentă, sunt nevoiți să lupte din nou pentru viețiile lor. Inșelată și slăbita de răpirea unui membru important, echipa a rămas fără resurse, fără aliați și fără speranță. În timp ce în Ketterdam se aduna forțe puternice din întreaga lume, dornice să smulgă secretele periculosului drog numit jurda parem, rivali vechi și dușmani noi pun la încercare iscusința lui Kaz și loialitatile fragile din cadrul echipei. Pe străzile întunecate și întortocheate ale orașului se va da un război, o luptă pentru răzbunare și ispășire care va decide soarta lumii Grisha. Fragment Retvenko s-a sprijinit de bar, vârându-și nasul în păhărelul murdar. Whisky-ul nu-l încălzise. Nimic nu te putea încălzi în orașul acela blestemat. Și nici nu aveai cum să scapi de duhoarea lui înecăcioasă — apă de santină, scoici, piatră umedă — care părea să se fi impregnat în porii lui Retvenko, de parcă s-ar fi scufundat în esența orașului, asemănătoare celei mai proaste cești de ceai din lume. Duhoarea se simțea cel mai tare în Butoi, mai ales într-o speluncă precum aceea, o tavernă înghesuită la parterul uneia dintre cele mai jalnice clădiri cu apartamente, cu tavanul curbat de vreme și din pricina construcției de mântuială, cu grinzile înnegrite de funinginea de la un șemineu care nu mai mergea de mult, pentru că i se înfundase coșul. Podeaua era acoperită cu rumeguș, ca să absoarbă berea vărsată pe jos, voma și alte lichide asupra cărora mușteriii localului ar fi putut scăpa controlul. Retvenko s-a întrebat de câtă vreme nu mai fuseseră curățate dușumelele. Și-a vârât nasul și mai adânc în pahar, inhalând aroma dulce a whisky- ului prost. I s-au umezit ochii.— Se bea, nu se trage pe nas, i-a zis barmanul râzând. Retvenko și-a pus paharul jos și s-a uitat la el cu privirea încețoșată. Avea gâtul gros și pieptul bombat — bătăuș în toată regula. Retvenko îl văzuse de mai multe ori aruncând în stradă câte un mușteriu gălăgios, dar îți era greu să-l iei în serios văzându-l îmbrăcat după moda caraghioasă adoptată de tinerii din Butoi — o cămașă roz cu mâneci atât de strânse pe bicepși, încât păreau gata să pocnească și o vestă stridentă, cu carouri portocalii și roșii. Semăna cu un crab transformat în dandy.— Zi-mi o chestie, i-a răspuns Retvenko, care vorbea prost kerchiana, mai ales după câteva pahare. De ce pute orașul ăsta? Ca o supă râncedă. Ca o chiuvetă plină cu vase murdare. Barmanul a izbucnit în râs:— Așa-i Ketterdamul. O să te obișnuiești.