Descriere
Răspântii vol.2 de Ally Condie cea mai vîndută serie după Jocurile foamei carte .PDF În căutarea unui viitor care s-ar putea să nu existe şi obligată să decidă alături de cine vrea să trăiască, Cassia călătoreşte în Provinciile Exterioare, pe urmele lui Ky – răpit de către Societate şi trimis la moarte sigură –, doar ca să descopere că el a evadat, lăsând însă mai multe indicii. Căutarea aceasta o face să pună la îndoială tot ce are mai scump chiar atunci când descoperă sclipirile unei alte vieţi dincolo de graniţă. Dar când Cassia este aproape sigură de viitorul ei alături de Ky, o invitaţie de a se alătura revoltei, o trădare neaşteptată şi o vizită-surpriză din partea lui Xander – care ar putea deţine cheia Rebeliunii şi a inimii Cassiei – schimbă din nou cursul jocului. La marginea Societăţii, acolo unde răspântiile îngreunează drumul, nimic nu este aşa cum te-ai aştepta să fie.„Cea mai tare serie pentru adolescenți după Jocurile foamei.”FragmentSă nu te pierzi în vraja acestei nopţi uşorde Dylan ThomasSă nu te pierzi în vraja-acestei nopţi uşor,În groapa zilei vârsta veche-i scrum smintit;Să ragi, să ragi când simţi luminile că mor.Pentru că n-are spic de fulger vorba lor,Cei înţelepţi ştiu preţul beznei, la sfârşit,Dar nu se pierd în vraja-acestei nopţi uşor.Cei buni, pe valul ultim, strigă ce-arzătorLe joacă faptele firave-n golf tihnit,Şi rag, şi rag când simt luminile că mor.Cei cruzi ce prind şi-ngână soarele în zborÎnvaţă-n mers, dar prea târziu, că l-au jignit,Şi nu se pierd în vraja-acestei nopţi uşor.Cei gravi, pe moarte, văd cu-un simţ nevăzătorOchi orbi arzând ca aştri veseli la zenit,Şi rag, şi rag când simt luminile că mor.Iar tu, părinte, har şi blestem, te implor,Să-mi dai din tristul tău pridvor, şi plâns cumplit.Să nu te pierzi în vraja-acestei nopţi uşor.Să ragi, să ragi când simţi luminile că mor.1 Din volumul Atlas de sunete fundamentale, Editura Dacia, Cluj-Napoca. 1988, traducere de Ştefan Augustin Doinaş, p. 528 (n.tr.) Trecând în nefiițăde Alfred Lord TennysonApusul şi Luceafărul de SearăŞi-un strigăt limpede mă cheamă!Fi-va ca Pragul să nu geamăCând o pornesc pe mare.Mareea se-nalţă de parc-a adormit,Preaplin de sunete şi spumă,Când ce-a scos din adâncul infinitAcasă se înturnă.Amurgul şi-un clopot de searăŞi-apoi doar bezna se mai lasă!Rămasul-bun nu ne doboareCând mă îmbarc pe navă.De dintr-o graniţă de Vreme şi ŢinutPotopul purta-mă-va departe.Pilotul faţă-n faţă sper să-l fi văzutTrecând al vieţii Prag spre moarte.