Descriere
Pulbere de stele de Neil Gaiman descarcă cartea online gratis .pdf Cu mulţi ani în urmă, pe când regina Victoria era încă o tânără zvăpăiată, exista un ţinut magic - Ţara Zânelor -, alcătuit din toate acele locuri pe care oamenii de ştiinţă nu le-au putut desena pe hartă. Cu ajutorul unei lumânări fermecate, plutind apoi într-o corabie deasupra norilor, Tristan Thorn străbate cu o viteză uluitoare acest tărâm locuit de vrăjitoare, copaci vorbitori şi spiriduşi. Drumul e presărat însă de pericole, iar călătoria eroului aflat în căutarea stelei căzătoare, promisă fetei de care s-a îndrăgostit, ascunde o mulţime de situaţii pline de neprevăzut. Pulbere de stele începe într-o mică localitate englezească, Wall, aflată la distanță de o noapte de condus de Londra. Wall a primit numele de la un vechi zid (wall, în engleză) de piatră din partea de est, în care se află o mică deschizătură către pădure. Această deschizătură este un portal către magica Lume a Zânelor, păzită tot timpul, în afara unei zile de mai o dată la nouă ani. Lumea Zânelor, care apare în multe opere ale lui Gaiman - cum ar fi The Sandman și The Books of Magic, este compusă din "fiecare teritoriu care a fost scos de pe hartă de către exploratorii și oamenii curajoși care s-au dus să dovedească faptul că el nu există", conținând astfel multe ființe și obiecte mistice. Mare parte a acțiunii are loc în Stormhold, un regat din Lumea Zânelor care și-a primit numele de la fortăreața săpată în Muntele Huon.Povestea începe la sfârșitul lunii aprilie 1839, când Henry Draper fotografia Luna, iar Charles Dickens serializa Oliver Twist. Cea mai mare parte a acțiunii se desfășoară șaptesprezece ani mai târziu, în jurul lunii octombrie 1856. Fragment A fost odată un tânăr care dorea să-şi îndeplinească Dorinţa Sufletului. Cu toate că acest început nu reprezintă ceva nou (pentru că orice poveste despre vreun tânăr, din trecut sau din viitor, va începe într-un fel semănător), totuşi o mare parte din istorisirea despre acest tânăr şi despre ce i s-a întâmplat este neobişnuită, cu toate că tânărul respectiv n-a cunoscut-o niciodată în întregime. Povestea începe, aşa cum încep multe poveşti, în Satul Zidului. Satul Zidului se află şi azi acolo unde stă de şase sute de ani, adică pe o ieşitură de granit dintr-o mică zonă împădurită. Casele din Satul Zidului sunt pătrate şi vechi, construite din piatră cenuşie, cu acoperişuri din ardezie neagră şi cu coşuri înalte; clădirile profită de fiecare centimetru al spaţiului de pe stâncă şi se înghesuie una în alta, se caţără una peste alta, iar ici, colo, un tufiş sau un copac creşte într-o latură a unei case. Există un drum ce pleacă din Satul Zidului, o cărare bătută de vânt ce apare brusc din pădure şi pe care-s înşirate pietre şi pietricele. Dacă mergi pe ea suficient de mult spre sud şi ieşi din pădure, cărarea devine drum adevărat, asfaltat; iar de mergi şi mai departe, drumul se lărgeşte şi e plin la orice oră cu maşini şi camioane ce gonesc dintr-un oraş în altul. În cele din urmă, drumul te duce la Londra, dar Londra se află la o noapte întreagă de şofat de Satul Zidului...