Descriere
Profetul de Khalil Gibran descarcă online gratis cea mai vîndută carte a secolului trecut carte .PDF Profetul (titlul original The Prophet ) este un text literar- spiritual în limba engleză al poetului libano -american Khalil Gibran . Cea mai cunoscută lucrare a lui Gibran a fost publicată în 1923 de editorul din New York Knopf și de atunci a vândut milioane de exemplare. Autorul a lucrat la carte timp de 25 de ani. De la începutul anilor 1960, cartea a fost primită din nou în subcultura americană beatnik și hippie . Cartea este încă populară astăzi și continuă să fie publicată în multe limbi. Numai în limba germană, lucrarea este disponibilă în prezent în cel puțin zece traduceri diferite. Versiunea originală în limba engleză este acum în domeniul public în majoritatea țărilor , întrucât au trecut mai bine de șaptezeci de ani de la moartea autorului. Citirea cărții a dat o întorsătură decisivă vieții lui Abbas Khider : "Am încetat imediat să visez să devin imam. De atunci am vrut să fiu scriitor. Literatura în loc de religie". Cadru poveste este despre profetul Almustafa , care a așteptat doisprezece ani pentru nava sa, care acum ar trebui în cele din urmă să - l aducă înapoi în patria lui. Înainte de plecarea sa, rezidenții individuali din orașul orfalez îi cer să le ofere pentru ultima dată ideile sale cu privire la un anumit subiect ( „Vorbește-ne despre ...” ). Următoarele 26 de discursuri ale Profetului se referă la întrebări de bază ale vieții umane, începând cu dragostea, prin muncă și, în cele din urmă, cu moartea. În ultimul capitol, este țesut un discurs de rămas bun despre problema semnificației . Lucrările publicate postum Întoarcerea profetului sau Întoarcerea profetului și în grădina profetului continuă intriga și stilul narativ și pun mai mult accent pe subiectele naturii și credinței. Strănepotul lui Khalil Gibran, Hajjar Gibran (* 1950), a scris continuarea The Prophet Returns (2008).Fragment ALMUSTAFA, cel ales şi mult iubit, care era aurora propriei sale zile, aşteptase timp de doisprezece ani în cetatea Orphales revenirea corabiei ce urma să-l readucă în insula-i natală. Şi, în al doisprezecelea an, în a şaptea zi de Ielool, în luna recoltelor, el se sui pe colina din afara zidurilor oraşului şi privi peste mare; şi zări sosind cu ceaţa, corabia lui. Atunci porţile inimii brusc I se deschiseseră şi bucuria-i zburdă departe pe mare. Şi închise ochii şi în tăcerea sufletului se rugă adânc. Apoi, coborând colina, fu cuprins de tristeţe şi gândi în inima sa: „Cum aş putea să plec liniştit şi fără părere de rău? Nu. Nicicum nu se poate să părăsesc această cetate fără ca sufletu-mi să sângereze. Lungi au fost zilele de amărăciune pe care le-am trăit între zidurile-i, lungi nopţile singurătăţii; dar cine poate să-şi abandoneze amărăciunea şi singurătatea fără părere de rău? Pe aceste străzi am risipit prea mult din spiritul meu şi prea numeroşi sunt copiii aşteptării mele care merg goi printre aceste coline şi deci nu mă pot desprinde de ei fără o dureroasă apăsare. Fiindcă toate acestea nu-s doar veşmântul pe care acum să-l arunc, ci-i însăşi pielea pe care mi-o smulg cu mâinile-mi proprii. Şi nu-i doar un gând pe care să-l uit în urma mea, ci-i o inimă îmblânzită de foame şi de sete. O, dar nu pot rămâne mai mult. Marea, care cheamă la sine toate lucrurile, iată, mă cere şi trebuie să plec. Fiindcă a rămâne, acum, când orele ard în noapte, înseamnă să mă las prins în cristalul gerului şi să rămân încremenit ca într-o scoică. Bucuros aşi lua cu mine totul de-aici. Dar cum aşi putea? O voce nu poate lua cu sine limba, nici buzele care i-au dat aripi. Ea trebuie să se înalţe singură în ether.