Descriere
Omul care era Joi este, cu siguranță, cea mai cunoscută carte a acestui autor; a cunoscut ediție după ediție din anul publicării sale și titlul sau este fara îndoială familiar majorității cititorilor. Cartea povestește aventurile unui colaborator al Scotland Yard-ului care se înfiltreaza în consiliul director al unei marețe rețele anarhiste. El primește numele de cod „Joi”, fiecare șef anarhist purtînd numele cîte unei zile din săptămînă. Conducătorul suprem este Duminica, un barbat impunator și destul de fioros. Membrii echipei au în general venituri convenabile și o ură sănătoasă față de orice institutie care le ingradeste libertatea, iar misiunea lor e aceea de a semana teroare in intreaga lume. Joi este usurat sa afle ca unul dintre ceilalti membri ai consiliului este politist; alaturi de el, pleaca in Franta pentru a impiedica asasinarea unui personaj politic important. Calatoria lor devine, incet, tot mai stranie, pe masura ce ei isi decopera prieteni neasteptati si dusmani parca veniti din iad. La un moment dat, cand povestirea aluneca intr-o fantezie cu baluri mascate sinistre organizate de Duminica, cel de care toti se temeau, revine in minte faptul ca romanul mai are un titlu – Un cosmar. Pana la urma asta mi-a spus cartea – un vis urzit de o minte inteligenta dar speriata, plin de fantasme dar cuprinzand si revelatii despre unele ciudatenii ale lumii adevarate. Nu mi s-a parut o carte usoara; e plina de panseuri mai mult sau mai putin adanci, ii lipseste umorul altor carti ale autorului, cuprinde anumite idei despre credinta nu neaparat accesibile oamenilor cu o viata spirituala necomplicata. Interesant mi s-a parut punctul de vedere oferit de autor in privinta influentei ratiunii asupra visului, a modului in care prima il poate ordona pe ultimul. Omul care era Joi imbina explorări filosofice și narative care nu dau neapărat o carte plăcută; merită să fie citită dacă pe cititor il intereseaza subiectele care-l macina pe autor sau, eventual, descoperirea unui tip deosebit de proza fantastica.
