Descriere
O viață măruntă de Hanya Yahagihara descarcă cărți top onaline gratis .PDF Patru absolvenţi ai unui mic colegiu din Massachusetts – debusolaţi, fără un ban în buzunar şi susţinuţi doar de prietenia şi ambiţia lor – se mută la New York pentru a-şi face o situaţie. Cei patru sunt chipeşul Willem, care-şi doreşte să devină actor; JB, un pictor născut în Brooklyn care încearcă să pătrundă în lumea artei; Malcolm, un arhitect frustrat angajat la o firmă importantă; şi Jude, o minte sclipitoare, dar un individ retras şi enigmatic, în jurul căruia gravitează toţi ceilalţi. De-a lungul anilor, relaţiile dintre ei se adâncesc şi se complică, însă provocarea cea mai mare pentru ei rămâne Jude, ajuns cu timpul un avocat extrem de talentat, însă din ce în ce mai instabil, cu mintea şi trupul însemnate de o copilărie cumplită, de o traumă pe care se teme că nu o va putea depăşi niciodată. O viaţă măruntă este un roman de o extraordinară forţă şi emoţie despre legăturile indisolubile ale prieteniei şi despre limitele rezistenţei umane. „Romanul Hanyei Yanagihara este un studiu magistral despre suferinţă şi prietenie, scris cu o inteligenţă şi o profunzime psihologică atât de neobişnuite, încât va rămâne unul dintre etaloanele cu care vor fi măsurate toate celelalte romane pe aceeaşi temă.” - Wall Street Journal „Există cărţi care îţi aruncă mănuşa, care te provoacă la duel. Simţi nevoia de a apăra personajele sau ai impresia că autorul îţi vorbeşte direct ţie ori vorbeşte despre tine şi eşti fascinat şi totodată speriat de ceea ce ar putea să-ţi dezvăluie. Nu există termen generic pentru un roman care te seduce chiar în timp ce te înspăimântă, te răscoleşte, te dezgustă şi te istoveşte. Când termini O viaţă măruntă, te simţi ca după unul din marile romane realiste ruse: secătuit, dar cu mintea şi cu sufletul mai treze ca niciodată.” - Kirkus FragmentÎn al unsprezecelea apartament pe care îl vizitară nu era decât un singur dulap, dar exista o uşă glisantă din sticlă ce dădea spre un mic balcon, de unde văzu un bărbat şezând vizavi, afară, doar în tricou şi pantaloni scurţi deşi era octombrie, fumând. Willem ridică o mână să-l salute, dar omul nu-i răspunse. În dormitor, Jude trăgea de uşa pliantă a dulapului, închizând-o şi deschizând-o, când intră Willem. — Există un singur dulap, spuse el. — Nu-i nimic, răspunse Willem. Eu oricum n-am nimic de pus înăuntru. — Nici eu. Şi îşi zâmbiră. Reprezentanta administraţiei clădirii intră după ei. — Îl luăm, îi spuse Jude. Dar, întorşi în biroul ei, descoperiră că totuşi nu puteau închiria apartamentul. — De ce nu? o întrebă Jude. — Nu câştigaţi suficient pentru a acoperi chiria pe şase luni şi nu aveţi nimic economisit, răspunse agenta pe un ton devenit brusc sec. Le analizase bonitatea şi conturile bancare şi îşi dăduse seama într-un” târziu că era ceva în neregulă în faptul că doi bărbaţi de douăzeci şi ceva de ani care nu formau un cuplu încercau totuşi să închirieze un apartament cu un singur dormitor într-o porţiune anostă (deşi scumpă) de pe Twenty-fifth Street. — Aveţi pe cineva care poate semna ca girant? Un şef? Părinţi? — Părinţii noştri au murit, răspunse Willem în grabă. Agenta oftă. — Atunci vă sugerez să mai coborâţi nivelul aşteptărilor. Niciun administrator al unei clădiri bine îngrijite nu va închiria unor candidaţi cu profilul vostru financiar. Şi cu asta se ridică, luând un aer definitiv şi privind insistent către uşă. Dar, când le povestiră lui JB şi Malcolm, Willem şi Jude transformară totul într-o comedie: podeaua apartamentului deveni tatuată cu excremente de şoarece, bărbatul de vizavi aproape că se afişase gol, iar agenta se supărase fiindcă flirtase cu Willem şi el nu-i răspunsese. — Şi, la urma urmei, cine şi-ar dori să locuiască la intersecţia dintre Twenty-fifth şi Second? întrebă JB.