Descriere
Descriere Moara cu Noroc tratează consecințele pe care dorința de îmbogățire le are asupra destinului uman. Majoritatea criticilor o consideră creația cea mai importantă a autorului, alături de Pădureanca și romanul Mara. Acţiunea se desfăşoară pe parcursul unui an, între două repere temporale cu valoare religioasă: de la Sfântul Gheorghe până la Paşte, iar în final, apa şi focul purifică locul. Alcătuită din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat, cu deschideri bogate. Nuvela debutează cu un precept moral izvorât din înţelepciunea bătrânească rostit de mama-soacră, ce are în nuvelă rolul corului din tragedia antică greacă: „- Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit".Bătrâna este adepta păstrării tradiţiei, în timp ce Ghiţă, capul familiei, doreşte schimbarea, bunăstarea materială. Cizmar sărac, dar onest, harnic şi muncitor, Ghiţă ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, pentru a câştiga rapid bani. Iniţial, cârciumarul nu este un om slab, ci dimpotrivă, îşi asumă responsabilitatea destinului celorlalţi. Apariţia lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc, un personaj ciudat, carismatic, şeful porcarilor şi al turmelor de porci din împrejurimi, tulbură echilibrul familiei. Orgoliul lui Lică e unul de stăpân care nu doar îşi subordonează oamenii, dar se substituie destinului lor. Cu toate că îşi dă seama că Lică reprezintă un pericol pentru el şi familia lui, Ghiţă nu se poate sustrage influenţei malefice pe care acesta o exercită asupra lui, şi nici tentaţiei îmbogăţirii. Cartea ”Moara cu Noroc” a fost adăugată în lucrarea "101 Cărți Românești de Citit Într-o Viață" de Eugen Istodor, editorialist la Cațavencii și Dilema Veche, membru al Uniunii Scriitorilor din România Despre Autor Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848 la Șiria, județul Arad — d. 17 august 1925 la Crucea de Jos, în apropiere de Panciu, județul Vrancea) a fost un scriitor și jurnalist român. A frecventat școala greco-ortodoxă din satul natal, gimnaziul maghiar din Arad și a urmat cursurile Liceului din Timișoara.Debutează în Convorbiri literare (1871), cu comedia Fata de birău. Împreună cu Eminescu pune bazele Societății ”România Jună”. La finalul anului 1874, se stabilește la București, unde este secretar al Comisiei Colecției Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul. Cele mai reprezentative nuvele sunt Popa Tanda, Scorman, Gura satului; romane - Mara, Din 2 lumi, Cel din urmă armaș; povești - Doi feți cu stea în frunte, Păcală în satul lui, Spaima zmeilor.