Descriere
Labirintul lui Osiris de Paul Sussman descarcă online gratis .PDF O jurnalistă este ucisă în Catedrala Armenească din Ierusalim, iar detectivul Arieh Ben-Roi caută indicii. Ceva pare în neregulă - o legatură cu un caz de disparție de persoane din Egipt, caz petrecut cu cateva decenii în urmă. Nedumerit, Ben-Roi îi cere ajutorul vechiului său prieten, inspectorul Yusuf Khalifa de la poliția Luxor. Deși se confruntă cu o tragedie personală și este ocupat cu un caz de otrăviri misterioase ale unor fîntîni în Deșertul de Est, Khalifa accepta să-l ajute. Ceea ce descoperă va schimba pentru totdeauna viața celor doi bărbați. Pe măsură ce învestigațiile lor avansează, detectivii sunt atrași tot mai mult într-o țesătura sinistră de violentă, abuzuri, malpraxis corporatist și terorism internațional. Iar în mijlocul tuturor acestora se află o enigmă veche de trei mii de ani, care a răpit deja doua vieți, și va mai revendica în curînd altele. Fragment Dacă băiatul nu s-ar fi hotărât să pescuiască în alt loc în acea seară, nar fi auzit-o pe fata oarbă din satul învecinat şi nici n-ar fi văzut monstrul care o atacase. De obicei pescuia într-un golf micuţ, ascuns de nişte tulpini gigantice de stuf, în aval faţă de locul unde acosta feribotul de pe Nil. În acea seară însă, la îndemnul vărului său Mehmet, care se jura că văzuse nişte bancuri uriaşe de peşti bulti plutind leneş în apa puţin adâncă, băiatul se aventură în amonte, dincolo de câmpurile de trestie din Ba’irat, până când descoperi o fâşie îngustă de nisip aproape ascunsă de un pâlc des de palmieri doum. Abia ajunsese la locul ce promitea prada mult aşteptată, că îşi şi aruncă undiţa, însă cârligul nici nu apucă să despice suprafaţa apei când băiatul auzi o voce de fată. Cuvintele, aproape şoptite, se auziră limpede:— La, minfadiak! Nu, te rog! Băiatul îşi ridică privirea, ascultând cu atenţie, iar firul undiţei se pierdu, luat fiind de curent.— Nu, te rog, se auzi aceeaşi voce. Mi-e frică. Apoi se auzi un hohot de râs. Era vocea unui bărbat. Băiatul lăsă undiţa din mână şi se căţără pe fâşia de nisip şi pământ care avea rolul de a stăvili cursul râului, iar apoi, curios fiind, o luă la pas şi se strecură printre palmieri. Era întuneric aici; evantaiele uriaşe de frunze filtrau lumina lunii, iar trunchiurile erau învăluite de umbre. Vocile se auziseră din nou, din cealaltă parte, aşa că băiatul se îndreptă într-acolo. Păşea cu grijă pe o cărare îngustă, prăfuită, atent fiind să nu facă nici un zgomot şi să nu deranjeze viperele cu corn care îşi făcuseră cuib în iarbă. Muşcătura lor putea ucide.— Nu! se auzi din nou vocea fetei. În numele Domnului, te implor! Bărbatul râse din nou. Era un râs crud, răutăcios. Băiatul se aplecă şi culese de jos o piatră, gata să se apere dacă ar fi fost nevoie, apoi îşi reluă cercetarea locului. Poteca şerpuia prin mijlocul palmierilor, apoi cotea înapoi către malul râului. Nilul curgea undeva la stânga, ca o fâşie de mercur care se unduia dincolo de trunchiurile de palmier, dar nu se zărea nici urmă de fată sau de agresor. Abia când ajunse la marginea palmierilor, băiatul reuşi să vadă în sfârşit ce se întâmpla.
