Descriere
Îmi doresc să iubesc fără măsură, dând la o parte perdeaua singurătăţii care cade grea şi prăfuită peste existenţa mea solitară. Planeta iubirii caută soarele în jurul căruia să graviteze. Visele universului meu sentimental sunt agitate. Decid să mă arunc în gol, convinsă că sentimentul unic al iubirii mă va ajuta să înving spaţiul. Visez frumos, repet cuvintele: iubesc, iubire, dragoste, convinsă că aceste sentimente îmi pot schimba viaţa. Întrevăd pe cerul vieţii mele constelaţia spectaculoasă a iubirii. Păstrez dorinţa doar pentru mine, ascunsă din precauţie, încercând să mă protejez de-o eventuală aterizare brutală între stânci sau în largul mării unde speranţa unui ţărm poate fi mult prea îndepărtată. O voce ascunsă îmi spune că e momentul, înseamnă că pot să-mi asum riscul. Nu aştept să mă găsească el, îl voi găsi eu. Motivaţia mea e puternică. Am emoţii! Simt că mi se poate întâmpla ceva frumos, asemănător visului. Ce-ar fi viaţa fără vise, fără visul unui anotimp călduţ, o primăvară a iubirii pe termen infinit. - Am fost căsătorit. Am un copil. Am avut o iubită, trei femei într-una singură. M-a părăsit când aveam mai mare nevoie de ea. Mihai - Am fost căsătorită, am divorţat, am un copil. Nu am nicio relaţie. Aştept să se întâmple. Laura E seară, visez, visez cu tine. Nu ştiu unde eşti. Îmi amintesc prima plimbare. Ningea. Natura şi liniştea locului m-au apropiat de tine. Tu mi-ai inspirat dorinţă şi încrederea că se poate întâmpla ceva frumos. Parcă eram împinsă de mâna divinităţii căreia nu poţi să i te împotriveşti. Era mâna destinului care se ridica în faţa mea ca o stâncă, o zăream încă de pe atunci ascunsă printre arborii acoperiţi de zăpadă, din nefericire gata să se prăbuşească. Încercam să te ascult, dar eram atentă şi la trăirile mele interioare. Mă simţeam în siguranţă. În sfârşit în aceea zi mi se vedea pe chip şi în ochi o lumină care aş fi dorit să-mi vegheze viaţa pe mai departe. Vise!
