Descriere
Ştefan cel Mare este domnitorul din Moldova care a dat numele unei epoci şi care a intrat în folclor, tradiţie şi legendă. Ales de către „ţară” (Adunarea Ţării) şi uns de mitropolitul Teoctist, domnitorul s-a orientat spre o mai bună organizare a administraţiei, limitarea privilegiilor marii boierimi anarhice, crearea trupelor de oşteni proveniţi din ţărani liberi, întărirea şi refacerea sistemului de cetăţi (în special cele de pe Nistru) şi adaptarea tehnicii militare la progresele făcute de artilerie. În plan extern a realizat un sistem de alianţe cu Ungaria şi, mai ales, cu Polonia. Într-0 primă etapă a domniei sale a realizat consolidarea domniei, organizarea oştirii, respingerea agresiunii maghiare, vasalitatea faţă de Polonia şi pregătirea pentru înfruntarea cu Poarta, în condiţiile plăţii tributului faţă de sultan; etapa a doua a fost caracterizată de efortul antiotoman, iar cea de-a treia – de conflictul cu Polonia şi pacea cu otomanii şi cu polonii. Ştefan cel Mare a încercat iniţial să aibă relaţii bune cu toţi vecinii care aveau pretenţii de suzeranitate asupra Moldovei, respectiv cu Polonia şi Ungaria. A depus jurăminte de fidelitate faţă de regele Poloniei. Cu Ungaria raporturile erau încordate, în special după reluarea Chiliei de către moldoveni. Campania organizată de regele Ungariei, Matei Corvin, în anul 1467 s-a sfârşit prin înfrângerea oştirii maghiare la Baia...
