Descriere
În căutarea cetătii Kadath de H-P Lovecraft top cele mai bestiale povești și povestiri online gratis carte .PDF Dream-Quest de Necunoscut Kadath este o nuvelă de scriitorul american HP Lovecraft . Început probabil în toamna anului 1926, proiectul a fost finalizat la 22 ianuarie 1927 și a rămas fără revizuire și nepublicat în timpul vieții sale. Este atât cea mai lungă dintre poveștile care alcătuiesc Ciclul său de vis, cât și cea mai lungă lucrare Lovecraft cu protagonistul Randolph Carter . Împreună cu romanul său din 1927, Cazul lui Charles Dexter Ward , poate fi considerată una dintre realizările semnificative din acea perioadă a scrierii lui Lovecraft. Căutarea viselor combină elemente de groază și fantezie într-o poveste epică care ilustrează scopul și mirarea capacității omenirii de a visa. Povestea a fost publicată postum de Arkham House în 1943 . [1] În prezent, este publicat de Ballantine Books într-o antologie care include și „ Cheia de argint ” și „ Prin porțile cheii de argint ”. Versiunea definitivă, cu text corectat de ST Joshi , este publicată de Arkham House în At the Mountains of Madness and Other Novels și de Penguin Classics în The Dreams in the Witch-House și alte povești ciudate . Fragment De trei ori visă Randolph Carter miraculoasa cetate Kadath, şi de trei ori a fost alungat de pe terasa înaltă ce se întinde deasupra ei. În lumina apusului de soare, oraşul întreg strălucea şi te seducea: zidul înalt de piatră care îl împrejmuia, templele, colonadele, podurile de marmură, grădinile înmiresmate, străzile largi, mărginite de arbori încântători, de urne încărcate cu flori şi de şiruri lucitoare de statui de fildeş, scânteiau în bătaia razelor aurii, în timp ce acoperişurile roşii ale caselor cu etaj, printre care se zărea ici-colo acoperământul îngust al câte unei vechi mansarde, se căţărau spre nord pe pantele abrupte, iar printre ele şerpuiau ulicioare pietruite, acoperite de iarbă. Oraşul întreg era cuprins de un freamăt divin; simboluri nemuritoare îţi luau ochii şi fanfare celeste îţi fermecau auzul. Misterul domneşte aci, aşa cum norii învăluie piscul de neatins al unui munte inaccesibil încă şi, în clipa în care, sprijinit de balustrada terasei, stătea în aşteptare cu răsuflarea tăiată, Carter se simţi năpădit de amintirea copleşitoare a unor lucruri pe jumătate uitate, copleşit de regretul de a le fi pierdut şi totodată stăpânit de pornirea bolnăvicioasă de a situa din nou în timp ceea ce odinioară a fost un loc în acelaşi timp înspăimântător şi important. Înţelegea că altădată acest loc fusese pentru el centrul lumii, fără să- şi dea însă seama în ce ciclu al reîncarnării, în ce clipă de vis sau de trezie îl cunoscuse. Locul îi trezea amintiri nedesluşite dintr-un început îndepărtat al uitatei tinereţi, ale unui timp când fiecare zi învăluită în mister era un prilej de fericire şi miracol, ale unui timp în care orele protetice deschizând porţile strălucitoare ale celor mai profunde şi mai neaşteptate minuni se succedau din zori şi până în noapte. Totuşi, atunci când în fiecare noapte contempla de pe această terasă înaltă de marmură mărginită de urne ciudate şi de o balustradă sculptată frumuseţea calmă a apusului de soare şi iminenţa extraterestră a oraşului, simţea prezenţa tiranică a zeilor viselor, care nu îi îngăduiau niciodată să părăsească acest post de observaţie sublim pentru a o lua în jos pe treptele acestei scări de marmură ce părea să coboare fără sfârşit, pentru a se întâlni cu acele străzi ce se aşterneau ispititoare în depărtare, încărcate de o vrajă străveche. Când se trezi pentru a treia oară fără să fi coborât treptele acelei scări imense, fără să fi străbătut încă acele străzi pline de pace şi de soare la apus, Carter se rugă îndelung capricioşilor zei ai viselor ce plutesc învăluiţi în norii de deasupra nepătrunsei Kadath, ascunsă în imensităţile îngheţate unde nici un om nu se încumetă. Zeii nu-i răspunseră, nu manifestară nici o îngăduinţă faţă de el, nu-l încurajară în nici un fel atunci când îşi înălţă în vis rugăciunile spre ei. Zeii nu-i răspunseră nici atunci când îi invocă, aducându-le jertfe prin intermediul preoţilor bărboşi din Nasht şi Kaman-Thah, al căror templu subteran, în centrul căruia se înalţă un stâlp de foc, se află foarte aproape de lumea treziei. S-ar părea chiar că rugăciunile sale au fost primite cu ostilitate căci, încă de la prima dintre ele, dreptul de a contempla miraculoasa cetate i-a fost retras cu totul, de parcă cele trei viziuni s-ar fi datorat exclusiv unei clipe de dispreţ suveran ori unei fisuri temporare a voinţei divine.