Descriere
Stăteam pe ultimul rând și urmăream căsătoria cu un alt bărbat asingurei femei pe care aș fi putut-o iubi vreodată.Natalie purta alb, desigur, și arăta splendid, mai necruțătoare caniciodată. Întotdeauna frumusețea ei avusese o anumită fragilitate și oforță tăcută, și așa cum stătea acolo, Natalie părea eterică, aproape dinaltă lume.Își mușcă buza de jos. Îmi veniră deodată în minte diminețile acelealeneșe în care făceam dragoste, iar ea își trăgea repede pe ea cămașa meaalbastră și mergeam la parter. Stăteam la masa din colț și citeam ziarul și,la un moment dat, își scotea blocnotesul și începea să schițeze. Când mădesena pe mine, obișnuia să-și muște buza de jos exact așa.Două mâini mi-au pătruns în piept, mi-au prins inima fragilă din ambelepărți și mi-au rupt-o în două.Ce-am ajuns?Credeți în dragostea la prima vedere? Nici eu. Cred totuși în atracțiaprimordială, mai mult decât fizică, la prima vedere. Cred că uneori – odată, poate de două ori în viață – ești atras de cineva atât de profund, atâtde instinctiv, atât de fulgerător – o atracție mai mult decât magnetică. Așas-a întâmplat în cazul lui Natalie. Uneori e doar atât. Uneori crește și seîncinge și se transformă într-un infern grandios despre care știi că e realși pentru totdeauna.Iar uneori te înșeli și confunzi prima situație cu a doua.Îmi închipuisem cu naivitate că vom fi împreună pentru totdeauna. Eu,care nu am crezut niciodată în fidelitate și am făcut tot posibilul să scapde această încătușare, am știut imediat – în fine, într-o săptămână – că eaeste femeia alături de care aveam să mă trezesc în fiecare zi. Ea estefemeia pe care aș fi protejat-o cu prețul vieții. Ea este femeia – da, știucât de siropos sună – fără de care nu aș fi putut face nimic, care ar fitransformat și cel mai banal lucru în ceva măreț.Să-ți vină să verși, nu?