Descriere
Prima parte din CRONICILE MALAZANE (The Malazan Book of the Fallen) Forte oculte, creaturi din puternice rase ancestrale si povesti incalcite se intalnesc intr-o saga fantasy care a cucerit milioane de cititori. Imperiul Malazan fierbe din pricina nemultumirilor, iar legiunile sunt insetate de razbunare. Numai orasul Darujhistan rezista. Sergentul Whiskeyjack si brigada Arzatorilor de Poduri primesc o misiune sinucigasa, pentru a cuceri metropola in numele Malazanului. „Calatorii uluitoare, o groaza de demoni si zei… densitate si complexitate… o lectura ce-ti aduce mari satisfactii.“ „Dati-mi evocarea unei lumi bogate si complexe, dar care nu poate fi cunoscuta, cu trimiteri la istorii, mitologii si stiinte oculte complicate. Dati-mi mister presarat intr-o naratiune mareata… Dati-mi lumea in care fiecare mare ascunde o Atlantida faramitata, fiecare ruina are de spus o poveste, fiecare spada franta e mostenirea tacita a unor lupte necunoscute. Dati-mi, cu alte cuvinte, romanele fantasy ale lui Steven Erikson… maestru al epocilor pierdute si uitate, tesator de epopei stravechi.“ „Creator de adevarate epopei ca intindere, Erikson nu are egal cand e vorba de actiune si imaginatie si i se alatura lui Tolkien si lui Donaldson prin viziunea lui mitica, daca nu cumva chiar urca o treapta mai sus.“ FragmentAcum că cenuşa aceasta s-a răcit, deschidem vechea carte.Paginile-acestea mânjite de ulei spun povestea celor Căzuţi,a unui Imperiu dezbinat, cuvinte lipsite de căldură. Vatras-a stins, lucirea şi scânteile ei nu-s decât amintiriîn ochi ce pălesc – ce-mi zice mintea, ce-mi strigăgândurile când deschid Cartea celor Căzuţişi trag adânc în piept mirosul de istorie?Ascultaţi, deci, cuvintele purtate de acea suflare.Aceste poveşti sunt poveştile noastre, ale tuturor, iar şi iar.Suntem doar o repetare a istoriei, asta-i tot, şi fără de sfârşit e totul.Împăratu-i mort!La fel şi mâna-i dreaptă – rece-acum şi retezată!Dar luaţi aminte la umbrele acestea muribunde,îngemănate şi însângerate şi zdrobite,departe-ascunse de văzul muritorilor...Puterea sceptrului s-a dus,lumina a fugit din candelabre aurite,din vatra bătută-n nestemate,şapte ani căldura aceasta a sângerat...Împăratu-i mort!Şi preţuitu-i tovarăş – cu firul vieţii retezat.Dar luaţi aminte la întoarcerea ce-nfloreşte –destrămând întunericul şi zdrenţuind vălul –ce pe copii-i îmbrăţişează în lumina muribundă a Imperiului.Ascultaţi acum, bocetele slabe din nou se-audŞi soarele cade şi ziua roşie se varsăpe pământul răscolit, iar în ochi de obsidiande şapte ori cheamă răzbunarea.Chemarea Umbrei (Li. l-l8)Felisin