Descriere
Descarcă top cele mai bune cărți online gratis Federico Moccia - De trei ori tu (Partea II), Vol. 3 „Trei metri deasupra cerului” carte .PDF La ieșirea din biserică ne întâmpină o cascadă de orez și petale de trandafir, albe și roșii, aplauze și oameni care râd. Și toți se aliniază ca să salute mireasa, iar câțiva și pe mine. Budokanii mă îmbrățișează unul după altul, iar apoi vine și Renzi.— Păi, sunt fericit pentru tine, totul mi se pare foarte frumos, mai frumos decât în filme...— Atunci sperăm să avem rating bun!El râde și se îndepărtează, alți oameni se apropie, rude, prietenii lui Gin, prietenii mei. În timp ce-i salut pe toți, mă gândesc că filmele, de obicei, au succes atunci când sunt dramatice. Cum vor continua episoadele? Mă gândesc apoi că a mers bine și I Cesaroni1 și mă înseninez. Amendola și toți ceilalți ne făceau să râdem, poate și noi vom reuși să trăim cu un pic de veselie.— Iubitule? Cum te simți? Nici n-am reușit măcar să ne spunem două vorbe...— Păi, de fapt eu am spus: „Da, o iau.” Râdem și ne sărutăm.— Ești bucuros?— Sunt foarte bucuros.Dar nu reușim să mai spunem ceva, pentru că un grup practic ne sechestrează.— Veniți cu noi, am văzut o panoramă extraordinară, mergem înainte să apună soarele! Un fotograf, cu trei aparate de fotografiat la gât, împreună cu doi băieți cu multe umbrele de difuzie, o iau pe Gin de subraț. Eu nu pot decât să-i urmez. Și astfel ne regăsim făcând fotografii în acest parc gigantic, zâmbind, sărutându- ne, privindu-ne în ochi: — Spuneți-vă ceva! Iată așa e bine, încă ceva, vorbiți, haideți! Până la urmă râdem, pentru că nu știm ce să vorbim.— Acum dumneavoastră ridicați piciorul.Gin se revoltă pe bună dreptate:— Nu, cu piciorul ridicat nu merge.Asistenții fotografului se privesc și cad de acord.— E vorba că el e un pic de modă veche.— Bine, faceți cum vreți. Atunci am terminat.Ne întoarcem spre biserică, când ajungem în față toți seadună și ne aplaudă.— Iată-i, trăiască mirii!Și simultan se aprind luminile care iluminează mesele mari și anunță începutul cinei. Poate că asta au însemnat aplauzele. Mulți se îndreaptă spre locul unde se pregătesc fripturile, o fată și un chelner le scot afară dintr-o friteuză mare și umplu în continuare cornetele din hârtie întunecată,de care am văzut că folosesc vânzătorii de măsline, și le dau oaspeților care se adună în jurul lor. Puțin mai încolo sunt crudități de mare. Pe masa lungă, aranjată astfel încât pare un pește enorm, se succed, etajate, diferite gustări: de la stridii la scoici, de la carpaccio de scoici până la creveți și homari. Imediat după aceea se întinde o masă cu cașcavaluri de orice tip și proveniență, de la cele locale, până la cele franceze. Apoi bucatele feliate, mortadelă, prosciutto de Parma și San Daniele, jambon iberic și serrano. Invitații trec de la o masă la alta, toți își umplu farfuriile de parcă s-ar teme să nu piardă cine știe ce, și sunt mai mult de două sute, așa cel puțin mi-au spus Gin și tatăl meu care, ajutat de Kyra,a vrut să participe neapărat la organizarea evenimentului.Citate„Există lucruri care nu se vindecă, pentru că există dureri care trebuie trăite până la capăt.”„Ea este femeia care ți-a reînviat dorința de a trăi, de a iubi.”„Mă încrdințez destinului în speranța că el va alege pentru noi fericirea.”„Mi-e dor de tine. Îmi este dor de cel care sunt atunci când te am alături.”