Descriere
Culorile vieții de Kristin Hannah descarcă cărți gratis de la cea mai vîndută scriitoare contemporană carte .PDF Surorile Grey au fost întotdeauna apropiate. După moartea mamei, fetele au devenit cele mai bune prietene, mai ales pentru că tatăl lor pare mai interesat de reputația lui decât de binele copiilor. Pentru Henry Grey, cel mai mult contează aparențele și, chiar și atunci când fiicele lui devin adulte, încă le mai cere acestora să-l respecte.Winona, cea mai mare dintre surori, are cea mai multă nevoie de aprobarea tatălui. Supraponderală și preocupată foarte mult de cărți, ea nu s-a simțit niciodată în largul ei la imensul ranch unde familia crește cai de trei generații și e conștientă că nu are calitățile pe care tatăl ei pune atâta preț. În același timp, Winona este cel mai bun avocat din oraș și este hotărâtă să găsească un mod prin care să-și arate valoarea.Aurora, sora mijlocie, este responsabilă cu pacea în sânul familiei. Ea gestionează toate certurile și încearcă să-i facă fericiți pe toți, chiar dacă este nevoită să-și ascundă propria durere. Vivi Ann este, de departe, starul familiei. Extraordinar de frumoasă, visătoare și cu o inimă mare cât oceanul din fața casei, este adorată de toată lumea. Pentru Vivi Ann, toate merg bine până când în oraș apare un străin… Peste noapte, totul se schimbă.Surorile Grey se văd luptându-se una cu alta în situații pe care nu și le-ar fi putut imagina. Loialitatea le va fi pusă la încercare, vor afla secrete tulburătoare, iar o crimă groaznică va zgudui din temelii atât familia lor, cât și orașul pe care îl îndrăgesc foarte mult. Cu ritmul lui alert și introspecția emoțională profundă, Culorile vieții este un roman de neuitat despre relațiile dintre surori, despre rivalitate, iertare și împăcare – într-un cuvânt, despre familie.CARTE PUBLICATĂ ÎN PESTE 40 DE ȚĂRI„…schimbările rapide și inteligente de ritm, personajele complexe și interesante fac din Culorile vieții o lectură deosebit de atractivă.“ USA Today Ce este pasiunea? Este fără îndoială devenirea unei persoane... Trupul și spiritul își caută expresia în pasiune... Cu cât pasiunea este mai extremă și mai puternic exprimată, cu atât viața pare imposibilă fără ea. Ne amintește de faptul că, dacă pasiunea moare sau este negată, și noi suntem aproape morți și că, orice s-ar întâmpla, prin ea suntem din nou întregi.JOHN BOORMAN, regizor de filmProlog 1979 Winona Grey, o adolescentă de cincisprezece ani, privea la ranch-ul de pe malul apei care aparținea familiei ei de patru generații, căutând ceva schimbat. O astfel de pierdere ar fi trebuit să lase urme – iarbă arsă brusc, nori negri care refuză să se împrăștie, un arbore spintecat de trăsnet. Ceva. De la fereastra dormitorului ei, vedea aproape toată suprafața ranch-ului. La marginea din zare a proprietății, niște cedri uriași stăteau înghesuiți unii într-alții, cu ramurile dantelate atârnându-le; pe întinsele pajiști verzi, caii pășteau de-a lungul gardurilor, afundând iarba înaltă în glod sub apăsarea copitelor. Sus pe deal, ascunsă în adâncul pădurii, era cabana cea mică pe care o construise străbunicul ei când se stabilise pe acest teren. Totul părea banal, însă Winona știa că nu era așa. Cu câțiva ani în urmă, un copil murise în apele reci ale oceanului, pe coasta Washingtonului, nu departe de acolo, iar luni întregi lumea vorbise numai despre asta. Mama o trăsese pe Winona deoparte și o avertizase asupra pericolelor nevăzute, a curenților de adâncime care te puteau determina să te îneci chiar și în apă mică, dar acum ea știa că mai erau și alte pericole ce pândeau dincolo de suprafața vieții cotidiene. Plecă de la fereastră și se duse jos, într-o casă ce părea prea mare și prea liniștită începând de ieri. Sora ei, Aurora, citea ghemuită pe sofaua acoperită cu stofa albastru cu galben. Subțire ca varga și numai piele și os la cei paisprezece ani ai ei, Aurora era în acea etapă ciudată a vieții care nu mai era nici copilărie, dar nici maturitate încă. Avea o bărbie mică și ascuțită și păr castaniu-închis, lung și drept, pieptănat cu cărare pe mijloc.— Te-ai trezit prea devreme, puștoaico, spuse Winona. Aurora ridică privirea.— N-am putut dormi.— Da. Nici eu.— Vivi Ann e în bucătărie. Am auzit-o plângând acum câteva minute, dar... Aurora ridică din umerii osoși. Nu știu ce să-i spun. Winona își dădea seama cât de mare nevoie avea Aurora de o viață stabilă; ea era împăciuitorul familiei, cea care încerca să aplaneze toate conflictele și să repare lucrurile. Nu era de mirare că părea atât de fragilă. Niciun cuvânt amabil nu le-ar fi putut alina acum.— Mă duc eu, spuse Winona. Își găsi sora de doisprezece ani chircită peste masa acoperită cu suprafață melaminată, desenând.— Bună, Fasolică, spuse Winona, ciufulind părul surorii ei.— Bună, Măzărică.— Ce faci?— Fac un desen cu noi, toate fetele. Se opri din desenat și își înclină capul ca să privească în sus. Părul ei lung și blond ca paiul era un adevărat cuib din fire întortocheate rebele, iar ochii verzi erau înroșiți de atâta plâns. Cu toate acestea, era frumoasă, o păpușă perfectă de porțelan. Mama o să-l poată vedea din Rai, nu-i așa? Winona nu știu ce să răspundă. Soarta i se păruse până atunci ceva simplu, la fel de naturală și de lipsită de efort ca respiratul, dar lucrurile se schimbaseră. Cancerul le invadase familia și le-o spulberase în mii de bucățele, așa că părea imposibil de crezut că aveau să o mai repare vreodată.— Desigur, spuse ea plat. O să-l punem pe frigider. Își lăsă sora în bucătărie, dar mișcarea aceea fu o greșeală, și realiză asta numaidecât. În această bucătărie, amintirea mamei era peste tot – în perdelele cu canari și pătrățele făcute de mâna ei, în magnetul Super-Mama pus pe ușa frigiderului, în bolul cu scoici de pe pervazul ferestrei. Haide, Winnie, să mergem pe plajă să căutăm comori...