Descriere
Dacă întreabă cineva unde suntem, spuneți-le doar să se uite în sus. Da, acțiunea cărții nu e cine știe ce, ce-i drept. În centrul romanului o avem pe Lennie (poreclită John Lennon), o tânără pentru care visurile s-au transformat de mult în cenușă. Ca și când faptul că nu știe nimic despre mama ei de când s-a născut, sora ei, Rachel moare, iar inima lui Lennie devine câmp de război. Nimic nu poate să o facă săși mai dorească Viața după acest șoc. Trăirile lui Lennie au fost descrise formidabil, deoarece pe majoritatea paginilor apar anumite notițe de-ale tinerei, găsite în diverse locuri. Cred că am plâns la aproape toate însemnările, care au cufundat Cerul e pretutindeni într-un lirism pe care nu l-am întâlnit în aproape niciun roman. Avem parte de un triunghi amoros care m-a amuzat și intrigat în același timp. Lennie începe să petreacă din ce în ce mai mult timp cu Toby, logodnicul surorii sale, ajungând chiar să se sărute. De asemenea, John Lennon începe să capete sentimente pentru Joe, nou-venitul în școală, care pare să o simpatizeze. Se spune că trebuie să îți urmezi inima, dar ce faci când inima ta e împărțită în două? Ce jumătate asculți?Mi-a plăcut evoluția lui Lennie pe parcursul cărții, mi-a plăcut modul ei de a gândi și m-am regăsit în fiecare stare descrisă cu atata sensibilitate. Cerul e pretutindeni m-a ajutat să înțeleg că suntem eterni. Nu prin faptul că existăm veșnic, ci prin faptul că amintirea noastră rămâne tipărită în mințile celor care rămân. Toți se gândesc la durerea celor care pleacă. Dar cei care rămân? Cu durerea lor cum rămâne?Cerul e pretutindeni e un roman accesibil, pe care l-aș reciti oricând. Un roman care reușește să emoționeze până la lacrimi. Am simțit fiecare cuvânt de-al lui Lennie pulsându-mi în vene, am simțit fiecare lacrimă de-a ei căzându-mi pe obraz. Cerul e pretutindeni e un roman pur, unic, dur, surprinzător și captivant, o carte despre cum durerea nu trece, noi trecem prin ea, devenind (sau măcar încercând să devenim) mai puternici.
