Descriere
Descarcă online gratis Cazul doctorului Kukoţki de Ludmila Ulitkaia .PDF Fragment Toţi strămoşii pe linie bărbătească ai lui Pavel Alekseevici Kukoţki fuseseră medici începând cu sfârşitul secolului al XVII-lea. Primul dintre ei, Avdei Fiodorovici, este amintit într-o scrisoare din 1698 adresată profesorului de anatomie Ruysch din Utrecht, de la care împăratul rus cu numele de Piotr Mihailov învăţase anatomie cu un an înainte. Tânărul suveran îi cere să binevoiască a-l primi la învăţătură pe Avdei Kukoţki, fiul ajutorului de farmacist. Nu se ştie cu exactitate de unde vine numele de Kukoţki, dar, potrivit legendei care circula în familie, se pare că strămoşul Avdei era originar din satul Kukui, unde exista în vremea lui Petru I o Comunitate a Nemţilor Liberi. Începând de atunci, numele familiei Kukoţki apare ba în listele cu cei care primeau recompense, ba pe listele elevilor înscrişi la şcolile înfiinţate în urma Ucazului din 1714. După terminarea acestor şcoli noi, o slujbă bună le deschidea celor de origine modestă drumul către nobilime. După introducerea Tabelului Rangurilor, cei din familia Kukoţki aparţineau după merit vechii aristocraţii, având toate demnităţile şi avantajele. Unul din familia Kukoţki e amintit în listele auditorilor doctorului Johann Erasmus din Strasbourg, primul medic apusean care ţinea cursuri în Rusia, printre altele, la disciplina „arta moşitului“. Pavel Alekseevici nutrea un interes ascuns încă din copilărie pentru felul cum erau alcătuite fiinţele vii. Uneori – de obicei înainte de cină, când timpul devenea incert, neumplut cu nimic – reuşea să se strecoare neobservat în cabinetul tatălui său şi, cu inima cât un purice, scotea de pe raftul din mijloc al bibliotecii suedeze cu geamuri grele, glisante, cele trei tomuri preţioase ale enciclopediei medicale a lui Platen, celebră la vremea ei, şi se aşeza cu ele pe podea, în locul comod dintre soba olandeză şi bibliotecă. La sfârşitul fiecărui tom se găseau pliante având desenate pe ele figura rumenă în obraji a unui bărbat cu mustăţi negre şi a unei femei plăcute la înfăţişare, dar însărcinată bine de tot, cu uterul deschis larg şi fătul la vedere. Poate că tocmai din pricina figurii ăsteia, care pentru toţi – oricum ai lua-o – însemna pur şi simplu o femeie goală, el se ascundea de cei din casă, temându-se să nu fie prins făcând rele. Aşa cum fetiţele îşi îmbracă şi îşi dezbracă fără încetare păpuşile, tot aşa Pavel aduna bucăţile de carton ale planşelor anatomice şi cerceta minuţios fiecare organ uman în parte. Scotea învelişul de piele şi straturile muşchilor de un rozaliu intens ale omului de carton, scotea ficatul, îndepărta de pe tulpina arcuită a traheei arborele plămânilor şi, în sfârşit, descoperea coastele dezgolite de un galben închis, de culoarea morţii. Ca şi cum moartea stătea ascunsă sub carnea vie dintotdeauna – dar la lucrul acesta Pavel Alekseevici avea să reflecteze ceva mai târziu. Aici, între sobă şi bibliotecă, îl găsi odată tatăl lui, Aleksei Gavrilovici. Pavel se aştepta să-i tragă o săpuneală zdravănă, dar tatăl scoase un hm! a nemulţumire de la înălţimea lui de uriaş şi-i promise să-i dea ceva mai bun de studiat.Descriere Peste jumătate de secol de istorie a Rusiei e panoramată în acest roman vast, bogat în evenimente, în care evoluează doctorul Kukoţki şi familia sa. Dincolo de inefabilul dar al povestitului etalat cu strălucire de Ludmila Uliţkaia, importante sunt problemele etice – mai ales raportul dintre ştiinţă şi religie –, dezbătute firesc, aşa cum de altfel apar în toată proza sa. Tânărul chirurg şi obstetrician Pavel Alekseevici Kukoţki, descendent dintr-o familie cu mulţi medici vestiţi, are un dar pe care nici o ştiinţă nu-l poate explica: vederea lui pătrunde în corpul pacientului, identificând cu precizie cauza oricărei boli. Darul dispare însă ori de câte ori are relaţii sexuale. De aceea doctorul evită legăturile amoroase, până când o întâlneşte pe Elena Gheorghievna, care, după ce reuşeşte să o smulgă din ghearele morţii, îi devine soţie. Anii trec, istoria năvăleşte peste noua familie, şi o vorbă aruncată fără voie creează falii adânci între membrii ei, punând în mişcare o spirală tragică, cu accente de realism magic. Kukoţki, eminent medic ginecolog, asistă la dramele provocate de interzicerea avorturilor de către Stalin în 1936 şi porneşte o campanie intensă pentru a schimba această lege. O replică iscată din convingerea că întreruperea de sarcină trebuie permisă în anumite cazuri, aruncată în timpul unei discuţii aprinse, distruge relaţia de dragoste aproape ireală pe care o are cu soţia lui. Din clipa aceea, viaţa din casa lor, atât de armonioasă până atunci, începe să se destrame, iar destinele membrilor familiei ies de pe făgaşurile previzibile. Pe fundalul unei istorii tumultuoase de peste jumătate de secol – arestări şi deportări, sfârşitul epocii staliniste, dezgheţul, boema moscovită a euforicilor ani ’60 – se pun în discuţie valori umane şi eterne întrebări despre dragoste şi indiferenţă, iertare şi moralitate, înţelegere reciprocă şi alegeri personale, într-o naraţiune care te ţine în plasa ei de la prima până la ultima frază
