Descriere
Amantă pentru o săptămână este povestea unei tinere, Isabella Leslie, fiică de nobil conte, dar ajunsă în pragul disperării. Bunicul ei cel care a crescut-o murise, iar unchiul, un hulpav şi viclean personaj, vrea ca ea să se mărite cu vărul ei, fiul lui, pentru averea pe care aceasta o primise moştenire. O avere consistentă, care le putea asigura un trăi plin de belşug şi desfrâu, dar îi şi ridicau în ochii societăţii. Isabella refuză să se supună planului unchiului ei, chiar în ziua înmormântării, şi nici pe viitor nu îşi dorea o căsătorie cu vărul ei-un individ libidinos şi la fel de lacom şi arogant ca şi tatăl lui. Când preotul, care venise pentru înmormântarea bunicului ei este constrâns să oficializeze căsătoria, Isabella, printr-un efort inteligent reuşeşte să fugă de sub nasul lor. Ajunge în stradă, cu urmăritorii după ea, iar paşii o duce către o luminiţă din noapte în pragul unei case. Disperată bate cu putere în uşa masivă şi surpiză-aceasta se dechide. Nu ştie unde a ajuns, dar îi este recunoscătoarea omului care i-a deschis, pentru că reuşise să îşi piardă urma. Nu trece mult timp până să facă cunoştinţă cu stăpâna casei, dar şi mai interesant şi mai bluversant pentru ea este atunci când aceasta îi spune unde se află. În cel mai elegant şi select bordel din Londra. Ştiţi ce mi s-a părut mie puţin cam tras de păr ? Reacţia Isabellei. Se presupune că este o tânără virgină, ceea ce şi este, care şi-a îngrijit câţiva ani bunicul bolnav şi nu a avut contact cu lumea din jurul ei, că este o domnişoară din lumea bună, cu valorile şi principiile morale bine definite ale societăţii din care provine. Şi atunci, acceptarea cu uşurinţă atât a acoperişului, dar mai ales al propunerii venite din partea matroanei mi s-a părut ceva nepotrivit. Nu voiam fiţe, dar parcă prea uşor a acceptat soluţia lui Molly să scape de unchiul şi căsătoria cu vărul ei. Aceasta îi prezintă următoarea soluţie: niciodată unchiul ei nu va accepta ca noră o tânăra dezonorată cu reputaţia făcută praf. Aşa că singura ei soluţie este să devină curtezană, una reală nu fictivă, ca totul să fie cât mai plauzibil. Isabella acceptă, iar personajul căruia îi va fi prezentată este nimeni altul decât Dermontt Ramsey, conte de Bathurst. Dermontt Ramsey, conte de Bathurst este un personaj puternic, bogat, fermecător, dar şi un mare amator de jocuri, femei şi băuturi fine. Principala lui ocupaţie se pare a fi aceea de-a frecventa bordelurile, de-a seduce şi de-a se lasa sedus. Într-un cuvânt este considerat-puternic şi desfrânat, iar această combinaţie îl face de temut, dar şi de dorit. Da, este un desfrânat, da, pare că frecventează bordelurile şi toată viaţa lui ar fi o mare depravare, dar toate astea ascunde ceva. Dermontt vrea să uite! Se aruncă în braţele sexului, băuturii, jocurilor, numai să uite. Nu îşi neglijează afacerile, este un bărbat responsabil, dar cu toate aceste artificii de plăceri ale vieţii, nu reuşeşte decât parţial să uite. Nu am să vă spun ce vrea să uite contele, veţi afla singuri. Isabella va fi iniţiată şi învăţată tainele seducţiei, contele va fi extrem de bucuros să o înveţe şi mai multe, pentru că este un bărbat cu experienţă, dar are şi tandreţe, farmec şi inteligenţă. Da, vor fi scene foarte fierbinţi, explozive, şi nu te aştepţi de la o virgină să înveţe atât de repede şi să fie atât de pasională. Dar are un profesor excelent şi poate că asta a contat, deşi mă gândesc că ea însăşi prin definiţie este o tânăra focoasă. Va fi amanta lui pentru o săptămâna, după care va mai urma încă una, după care… Dermontt îşi dă seama că ceva s-a schimbat în relaţia şi joaca lor. Din acest moment începe adevărată poveste. Care va fi aceea descoperiţi voi. Am să vă mai spun că: unchiul ei, va mai încerca să o prindă, că Dermont va fi un măgar, şi că totul se va schimba radical.Nu ştiu dacă se mai găseşte pe undeva acesta carte, înainte mai exista prin anticariate, dar eu zic să îi daţi o şansă. Nu este una dintre cele mai bune cărţi ale autoarei, dar nici cea mai rea, având o poveste frumoasă. Şi veţi vedea şi un trecut emoţionant al personajului masculin. Există cuvinte ,,libere” în context, dar nu asta trebuie să ne frapeze, ci să ne dăm voie să descoperim frumuseţea poveştii. ,,Muşcându-şi buza de jos, încerca să scoată la iveală alte opţiuni pentru a scapă de ameninţarea pe care o reprezenta familia ei. Dar nici o altă soluţie comodă de salvare nu-i venea în minte, nici un bun samaritean nu aştepta în viaţă ei momentul când va fi nevoie de el, că să o salveze.Era absolut singură. Imensitatea singurătăţii ei îi strânse stomacul într-un nod. Cu inima bătând puternic, deoarece ghicea răspunsul pe care îl va primi, întreba:– Ce va trebui să fac, concret?– În schimbul protecţiei oferite de casa mea şi a ruinării reputaţiei dumitale suficient de mult încât rudele să nu mai fie interesate de căsătorie, îţi voi cere să joci un rol limitat de curtezană.”
