Descriere
Iubitorilor de cărţi poliţiste şi detective se decernează Agenţia Fericirii de Nora Roberts .PDF Eve se poate considera o femeie implinită, avînd alături un soţ, Roarke, pe care multe femei şi l-ar dori. Din păcate, nu se poate dedica intru totul căsniciei. Ea trebuie să-şi impartă pasiunea pentru omul de lîngă ea, cu cea pentru profesia de poliţist care, în ciuda pericolelor mari la care este expusă, îi oferă satisfacţii deosebite. Se apropie sărbătorile Crăciunului şi nimănui nu-i face plăcere să le petreacă de unul singur. Sunt zile cînd solitudinea devine mai apăsătoare decît oricînd şi nu puţini sunt cei care cad pradă unor forme extreme de depresie. În sprijinul lor, cineva a infiinţat un serviciu matrimonial on-line, Confidenţial, care îi ajuta pe oameni să-şi găsească perechea potrivită. O iniţiativă excelentă, dar plină de riscuri nebănuite... Nu doar oamenii de bună intenţie apelează la aceste servicii, astfel încît căutarea perechii potrivite poate deveni un joc extrem de periculos. Într-o asemenea situaţie, Eve Dallas şi echipa sa trebuie să intervină cu toata energia pentru a bloca posibilitatea provocării de noi victime. La ce pericole s-au expus clienţii agenţiei matrimoniale Confidenţial, cine s-a dovedit pînă la urmă a fi făptaşul şi ce anume l-a determinat să acţioneze astfel, veţi afla citind acest super roman, pe care nu-l veti putea lăsa din mînă pînă la ultima pagina. Fragment Visase despre moarte. Lumina roşie şi murdară a reclamei cu neon se oglindea în fereastra soioasă, zvâcnind ca o inimă mânioasă. Intermitenţele luminoase prefăceau bălţile de sânge care scânteiau pe podea din întunecate în aprinse, întunecate, aprinse, spintecând încăperea mică şi slinoasă cu reliefuri precise, pentru ca apoi să o condamne la întunecime. Se ghemui într-un colţ; era numai o fetiţă osoasă, cu părul negru şi încâlcit, şi ochi imenşi, de culoarea whisky-ului pe care îl bea el când avea bani de băutură. Şocul şi durerea transformaseră acei ochi, şi acum păreau sticloşi şi orbi, iar tenul avea paloarea gri-cadaverică a leşurilor. Rămăsese cu privirea aţintită, hipnotizată de lumina care clipea, de felul în care clipocea pe pereţi şi pe podea. Şi pe el, făcut grămadă pe podeaua stricată, înecat în propriu-i sânge. În gâtlejul fetei hârâiau abia auzit nişte sunete sălbatice, iar în mâna fetei cuţitul era plin până la prăsele de sânge închegat. Iar el era mort. Ştia că era mort. Simţea duhoarea fierbinte care năvălea dinspre el, infectând aerul. Era o copilă, doar o copilă, însă fiara din ea recunoscu mirosul de care se temea, dar de care se bucura în acelaşi timp. Braţul îi urla de durere, acolo unde el făcuse osul să plesnească. Locul acela dintre picioare o ardea şi mustea de la ultimul viol. Sângele cu care era împroşcată nu era numai al lui. Însă era mort. Se terminase. Acum era în siguranţă. Apoi el întoarse capul încetişor, ca o marionetă pe sfoară, iar durerea se transformă în groază. Ochii lui priviră ţintă într-ai ei, în timp ce fetiţa bolborosea şi se dădea de-a buşilea înapoi, mai adânc spre colţul în care se târâse ca să scape de el. Gura moartă rânji. „N-ai să scapi nicicând de mine, fetiţo. Sunt parte din tine. Mereu. Înăuntrul tău. Pentru totdeauna. Acum tăticul va trebui iarăşi să te pedepsească.” Bărbatul se ridică, sprijinindu-se în mâini şi în genunchi. Sângele îi picura, în stropi mari şi zgomotoşi de pe faţă şi de pe spate, şi se scurgea într-un fel obscen din tăieturile de pe braţe. Când îşi recapătă echilibrul şi începu să-şi târşâie picioarele prin tot sângele acela, fata scoase un ţipăt.