Descriere
Chiar dacă sunt executate cu mai puțină stângăcie, piesele din această cartenu diferă de cele care alcătuiesc volumul anterior. Două dintre ele îngăduie,
poate, o mențiune mai amplă: Moartea și busola și Funes cel ce nu uită. Cea de-a doua este o lungă metaforă a insomniei. Cea dintâi, în pofida numelor germane
și scandinave, se petrece într-un Buenos Aires de vis: întortocheata Rue de Touloneste Promenada Julio; Triste-le-Roy este hotelul unde Herbert Ashe a primit, șipoate nu a citit, volumul al unsprezecelea dintr-o enciclopedie iluzorie. După ceam redactat această ficțiune, m-am gândit la posibilitatea de a amplifica timpulși spațiul în care se desfășoară: răzbunarea ar putea fi moștenită; termenele arputea să se numere cu anii, poate cu veacurile; prima literă a Numelui ar puteafi articulată în Islanda; cea de-a doua, în Mexic; cea de-a treia, în Hindustan. Estenevoie oare să mai adaug că secta Hasidim include sfinți și că sacrificarea celorpatru vieți pentru a obține cele patru litere pe care le impune Numele este ofantezie pe care mi-a dictat-o forma povestirii mele?Post-scriptum din 1956. — Am adăugat la această serie trei povestiri: Sudul,Secta Fenix și Sfârșitul. În afară de un personaj — Recabarren — a căruiimobilitate și pasivitate slujea drept contrast, nimic sau aproape nimic nu esteinvenția mea în cuprinsul scurt al ultimei povestiri; tot ce se află în ea existăimplicit într-o carte celebră, iar eu am fost primul care a descifrat-o sau, cel puțin,am făcut cunoscute rezultatele acestei operații. În alegoria lui Fenix mi-amasumat sarcina de a sugera un fapt comun — Secretul — într-un mod șovăitor șitreptat, care să se dovedească până la urmă lipsit de echivoc; nu știu până undem-a însoțit norocul. Despre Sudul, care este probabil cea mai bună din acestepovestiri, e de ajuns să-l previn pe cititor că este cu putință să fie citită ca onarațiune directă a unor fapte cu caracter epic, dar și în alte feluri.Schopenhauer, De Quincey, Stevenson, Mauthner, Shaw, Chesterton și LeonBloy formează grupul eterogen al autorilor pe care-i citesc necontenit în fanteziacristologică intitulată Trei versiuni ale lui Iuda, cred că percep influențaîndepărtată a celui din urmă.
