Descriere
Bărbatul înalt,purtând cizme de cowboy şi o haina din piele de căprioară,cu opălărie mare,specifică vestului sălbatic,arăta de parcă apăruse dintr-un flimwestern.Înfăţişarea sa era mult mai potrivită cu aceea a unui călăreţ care mânăvitele spre ţarc,în Texas,decât cu peisajul din Somerset County din MareaBritanie,înfăţi ând călătorului pârloage şi mlaştini.U ș mbla cu mâinile băgateadânc în buzunarele hainei,cu gulerul ridicat şi cu pălăria trasă adânc peochi,pentru a-i ţine strâns părul negru pe care vântul i-l răvăşea.Ochii săialbaştri-fumurii priveau permanent spre cerul ameninţător,aşteptând ca norii săse reverse în orice moment asupra lui.Petrecuse destul timp în ţara de adopţiune a tatălui său pentru a şti că ploaia eraun fenomen des întâlnit în Anglia în luna martie.Ca şi în orice altă lună a anului.Cerul sumbru era în perfectă concordanţă cu dispoziţia sufletească a luiMichael.Şi el se simţea posomorât,mohorât,gata oricând să izbucnească furtunaîn sufletul lui.Era neliniştit,agitat,şi simţea că în orice moment starea lui deenervare putea â ni la suprafaţă,încerca să reziste pentru ț ș că nu dorea ca furia săse reverse asupra menajerei tatălui său.Alvilda nu era vinovată de faptul că tatălsău plecase chiar cu o zi înainte,într-o călătorie de studii.Când King pleca în asemenea călătorii era în căutare de material pentru lucrărilesale şi atunci vizita grajduri,urmărea diverse peisaje şi umplea caietul cu schiţepe care mai târziu le folosea în tablourile sale reprezentând cai.Pentru că nu ştia niciodată ce drumuri străbătea,King nu lăsa nici o adresă şi niciun număr de telefon înaintea acestor plecări.Uneori lipsea doar câteva ore,alteori zile şi se întâmplase să dispară chiar şi pentru câteva săptămâni.Michael nu telefonase tatălui său din Montana şi nici de pe aeroportul Heathrow.Nu dorise să-l înştiinţeze pe King de sosirea sa.Se pare că oricum nu avea nici oimportanţă acest fapt.După cum spunea Alvilda,tatăl său plecase de la reşedinţasa imediat,în ziua următoare celei în care îi trimisese lui Michael faxul,prin careîi cerea să aducă urgent în Anglia,scutul său.Michael se aplecă şi frânse o rămurea din tufişurile de iarbă neagră şi o frecăîntre degete.Tatăl său nu era genul care să fugă din faţa unei confruntărideschise,dar de data aceasta Michael simţea că tatăl său fugise.Şi acest gând îistârnea îngrijorarea.King era un om oarecum excentric,cu un comportamentimprevizibil,dar nu ceda niciodată când ştia că avea dreptate.Michael dădu la o parte ramurile unei sălcii cu mult mai multă forţă decât eranecesar,dar gestul său nu micşoră cu nimic tensiunea sa interioară.Era un omactiv,atât cu mintea cât şi cu trupul.Sentimentul de neputinţă pe care îl trăia înacele momente era un sentiment cu care nu era obişnuit şi nu putea suportagândul că ar putea exista un moment în viaţa sa care să-i scape de sub control.Tocurile cizmelor sale de culoare maron se cufundau în pământul moale de subpeticele de iarbă şi gândurile sale zburau spre Qarter K.La fermă ningea,în momentul plecării sale şi previziunile meteorologiloranunţau ninsori în continuare.Era un moment nepotrivit pentru a lipsi ferma deprezenţa sa.De fapt,niciodată nu considera că ferma putea fi lipsită desupravegherea lui.Primăvara,devreme,vremea e foarte schimbătoare şi potapărea o mulţime de probleme.Ar fi trebuit să fie acolo,nu în vesela Anglieaşteptând întoarcerea lui King pentru a afla care erau motivele pentru care erahotărât să vândă o parte din istoria familiei.Michael nu putea aştepta lanesfârşit.Avea de gând să mai stea o zi sau două,după care era hotărât să plece încazul în care tatăl său nu apărea.Dacă tatăl său dorea scutul,putea veni înMontana să-l ia singur.Şi trebuia să-i aducă şi argumente serioase pentru a-l lua.Îşi înfundă şi mai adânc mâinile în buzunarele hainei şi privi spre cerulameninţător.Oare ce punea tatăl său la cale? întrebarea aceasta nu îi dădea pacedin momentul în care citise faxul tatălui său.