Descriere
Nu ştia precis cum se întâmplase.Nu ştia de ce.Totul se petrecuse repede,pe neaşteptate,iar ea nu stărui prea mult asupra amănuntelor.Nu contau...nimic nu mai conta.Poate că aceasta este partea cea mai surprinzătoare a morţii.Nimic nu contează.Nu o deranja că moare.Moartea venea ca o uşurare,pentru că scapă de toate,lasă în urma ei trupul şi se ridică spre înălţimi. Totuşi,urmă o perioadă de adaptare,care-i păru cam ciudată.De asemenea,i se păru ceva cunoscut,ca şi când ar fi făcut asta de mai multe ori,înainte.După desprinderea de greutăţile şi grijile pământeşti,de tot ce e rău,urma pacea perfectă şi liniştea pe care fiinţa ei temporală o căutase instinctiv,încă de la naştere.Neputând să definească sau să adune toate componentele într-un singur potir,totul i se păru ca şi când i-ar fi fost cunoscut dintotdeauna. Ştia şi despre lumină.Strălucitoare.Cea mai strălucitoare din câte există. Puternică.Unică.Primitoare.Dacă ar fi trebuit să o compare cu altceva,ar fi denumit-o ca pe o primire acasă sau ca pe o reîntoarcere la copilăria fericită,sau ca pe retrăirea celor mai fericite momente din viaţa terestră...doar puţin-mai bine.Pur şi simplu o trăgea către ea,aşa cum te atrage o adiere uşoară de aer proaspăt.Iar ea se apropia de bunăvoie,bucuroasă. Rămase izolată în lumină,dar nu era sigură.Se simţea ca o moleculă strălucitoare în spaţiu,înconjurată de miliarde de alte molecule luminoase,pe care nu le putea vedea sau simţi.Le percepea prezenţa,energia,singularitatea,contopirea cu întregul.Acum făcea şi ea parte din întreg; fusese dintotdeauna şi va fi în veci. Era nespus de fericită,o fericire profundă.Când simţea contopirea cu altă moleculă,o făcea cu o bucurie şi o serenitate nelimitate. -Ai venit înainte de vreme. -Locul meu e aici lângă tine. -Vom fi mereu împreună. -Nu te-am putut găsi. -Ai venit prea devreme.Mai trebuie să aşteptăm. -Aici avem o veşnicie. -Aici.Acolo.Dragostea noastră nu se schimbă.Se delecta cu adevărul. -Ai venit prea devreme.Trebuie să te întorci. -Nu.Tu eşti aici. -Numai partea aceea din fiinţa mea,care e eternă în sufletul tău,este aici. Întoarce-te.Aşteaptă-mă. -Te-am aşteptat.M-am simţit singură şi pierdută.Aveam nevoie de tine. -Întoarce-te.Aşteaptă-mă!Luminiţa care o întrupa începu să pălească. -Locul meu e aici.
