Descriere
Ar trebui să ne întoarcem, ceru Gared pe cânddesişurile începură să se întunece tot mai tare în jurul lor.Ierburile sunt moarte.– Moartea te înspăimântă? întrebă Ser Waymar Royce cuumbra unui zâmbet.Gared nu muşcă din momeală. Era un om bătrân, trecutde cincizeci de ani, şi văzuse destui stăpâni venind şiplecând.– Ce-i mort e mort, zise el. Nu avem nimic cu ce-i mort.– Sunt morţi? întrebă Royce cu voce moale. Ce doveziavem?– Will i-a văzut, răspunse Gared. Dacă el spune că suntmorţi, pentru mine asta-i suficient ca dovadă.Will ştiuse că-l vor atrage la sfadă, mai devreme sau maitârziu. Şi-ar fi dorit să se întâmple asta cât mai târziu.– Mama mi-a spus că morţii nu cântă nimic, interveni el.– Dădaca mea spunea la fel, Will, răspunse Royce. Să nucrezi niciodată ce auzi la ţâţa unei femei. Există lucruri carepot fi învăţate chiar şi de la morţi.Glasul său se reverbera, poate prea puternic, prinpădurea întunecată.– Avem un drum lung înaintea noastră, sublinie Gared.Opt zile, poate nouă. Şi noaptea se apropie.Ser Waymar Royce privi spre cer fără nici un interes.– Aşa se întâmplă în fiecare zi pe vremea asta. Îţi pierecurajul pe întuneric, Gared?Will putea vedea încordarea gurii lui Gared, furia abiastăpânită din ochii lui, sub gluga neagră şi groasă. Garedpetrecuse patruzeci de ani în Rondul de Noapte, bărbat şibăiat, şi nu era obişnuit să fie luat în râs. Şi totuşi, era maimult decât atât. Dincolo de mândria lui rănită, Will puteasimţi şi altceva înlăuntrul bărbatului mai în vârstă. O puteavedea: o tensiune nervoasă care se apropia periculos demult de frică.
