Descriere
Ridicându-şi privirea din graficul de pacienţi aflat pe biroul său din lemn demahon,doctocul Joel Benedict dădu cu ochii de prietena şi colega lui,carenăvălise pe uşa cabinetului fără minima politeţe de a bate la uşă.Avea întru totulaerul unui comandant de tanc gata pentru bătălie,ceea ce Joel suspecta că nuputea să însemne decât bucluc-el aflându-se,fără doar şi poate,la „recepţie”.Celpuţin pentru moment,se gândi s-o lase să creadă că ea se afla „la comandă”,chiardacă asta era o postură pe care şi-o rezerva întotdeauna pentru sine.-Vrei să pofteşti înăuntru,Lydia?,întrebă el cu un zâmbet ironic,în timp ce ea seaşeza într-unul din fotoliile de piele castanie din faţa biroului,de parcă ar fi avutde gând să rămână acolo până la următoarea eră glaciară.-Nu face pe deşteptu,Joel,replică ea,încrucișându-şi picioarele.Am intrat deja.-Mda,am remarcat.Păi,atunci,poate vrei să-mi spui de ce ai venit,ca să mă potîntoarce şi eu la treburile mele,zise el,făcând un semn cu mâna spre teanculnesfârşit de hârtii care se aduna veşnic pe colţul stâng al biroului.Spera să le rezolve devreme în ziua aceea,împreună cu telefoanele pe care leavea de dat,astfel încât să poată prinde cel puţin o oră de navigaţie înainte deapusul soarelui,când briza înceta să mai bată.-Cu plăcere.Lydia trânti o broşură pe birou,în faţa lui,apoi bătu apăsat cu degetularătător peste ea.-Mi-am luat libertatea să te înscriu la un curs pentru o mică completare aeducaţiei tale,Joel.Un curs care,în mod garantat,îţi va lărgi...orizontul.