Descriere
Chiar dacă reacţia ei la durerea pricinuită de agrafa de birou ce îi înţepasedegetul fusese spusă încet,Hollis Blake se uită dincolo de tejghea,să se asigurecă nu o auzise nimeni.Apoi se uită în jos să vadă dacă nu cumva îşi pătasebluza.Ţesăturile acestea vechi nu aveau nimic sintetic în ele care să facă maisimplă curăţarea lor,dar totul era în regulă.Bluza apretată,cu marginea ei dedantelă,era încă albă ca laptele.Costumul era dificil de întreţinut şi,în modsigur,nu era cea mai potrivită îmbrăcăminte de purtat toată ziua,dar aşa stabilisemami.Hollis îşi duse degetul la gură şi şi-l supse,încercând să-şi potoleascădurerea.-Ia te uită la rochiţa asta drăguţă,Madge.Remarca,făcută pe un ton nazal,aparţinea unei femei cu păr roşcat,de vârstă mijlocie,care purta un tricou pe carescria „fă-mi-o pur şi simplu”.Hollis,ale cărei urechi nu erau încă obişnuite cuaccentele americane,zâmbi strâmb atât din cauza glasului femeii,cât şi din cauzaciudăţeniei cu care era îmbrăcată.Mami precis că nu ar fi aprobat aşa ceva,segândi ea.Roşcata ţinea în mână o rochiţă de un alb delicat,pentru botez,care eraexpusă pe o masă rotundă împreună cu alte lucruri pentru copii-oglinjoare deargint,piepteni mici şi seturi de perii,rame de porţelan pentru fotografii şi botoşeiîmpletiţi de mână.Prietena ei,Madge,care era îmbrăcată într-un sveter portocaliu,strălucitor,şi cu o cămaşă asortată,din şifon,privi în jur şi spuse pe un ton plictisitşi monoton:-Da,e drăguţă.Niciuna din cele două femei nu îi era cunoscută.După şase luni deactivitate în magazin,Hollis îi ştia destul de bine pe clienţii obişnuiţi.Dar,camajoritatea clienţilor,păreau destul de înstărite.