Descriere
Locul meu natal era o insuliţă pustie ce dădea spre Marea Japoniei, la nord-est de Maizuru. Tata însă nu se născuse acolo, ci în Shiraku, un sat situat în partea de est a golfului Maizuru. Constrîns să se facă preot, luă în primire templul de pe insulă unde s-a şi căsătorit. Rodul căsătoriei sînt eu. în apropierea insulei Nariu nu exista nici o şcoală elementară, aşa că ai mei se văzură nevoiţi să mă trimită la unchiul meu — locul de baştină al tatei, de altfel. Mergeam la şcoală pe jos. Vremea era de obicei senină în satul natal al tatei, dar în fiecare an, prin noiembrie-decembrie, chiar şi-n zilele în care nici un nor nu ameninţa cerul, aveam parte de patru-cinci răpăieli. Mă întreb dacă nu cumva şi aceasta a avut influenţă asupra firii mele schimbătoare. Cînd mă întorceam de la şcoală după-amiezele, stăteam în biroul meu de la etaj cu privirile aţintite în zare. Razele asfinţitului făceau ca frunzuliţele copacilor de pe coama dealului să pară un ecran auriu ce se înălţa exact în mijlocul cîmpului. Privindu-le, îmi apărea în faţa ochilor imaginea Templului de aur. Deşi-l mai vedeam din cînd în cînd prin fotografii şi manuale, imaginea care mi-a rămas întipărită în suflet a fost cea a Templului de aur zugrăvită de tatăl meu. Tata nu-mi spusese niciodată că adevăratul Templu era de un aur strălucitor sau ceva de soiul acesta, şi totuşi, cum susţinea ei, nu exista pe îume nimic mai rrumos. rina si ideogramele ce-i reprezentau numele şi muzicalitatea fiecărui cuvînt confereau Templului de aur o valoare aproape ireală ce mi se întipări în minte. Zărind dealurile îndepărtate ce sclipeau în razele soarelui, aveam senzaţia că ce văd nu poate fi decît umbra invizibilului Templu. Soarele răsare exact deasupra trecătorii Kichizaka ce desparte prefectura Fukui de Kyoto-ul meu. Şi deşi actualul Kyoto se află în direcţie total opusă, îmi imaginam Templul de aur înălţîndu-se spre cerul dimineţii
