Descriere
Călătorul între două vârste care şedea lângă fereastra dinspre nord, alături de un loc gol şi în faţa altora două neocupate din vagonul înaintând inexorabil, nu era altul decât profesorul Timofei Pnin. Cu o chelie perfectă, bronzat şi proaspăt ras, începea mai degrabă impresionant, cu impunătorul dom cafeniu, ochelarii cu ramă de baga (care-i mascau absenţa infantilă a sprâncenelor), buza superioară ca de maimuţă, gâtul gros şi trunchiul unui om puternic, îndesat într-o haină de tweed cam strâmtă, dar sfârşea, oarecum dezamăgitor, cu o pereche de picioare fusiforme (îmbrăcate acum în pantaloni de flanelă şi aşezate unul peste celălalt) şi tălpi aparent fragile, aproape feminine. Şosetele din lână stacojie cu romburi liliachii îi atârnau neglijent; botinele negre, conservatoare, îl costaseră cam cât toate hainele la un loc (socotind aici şi ridicola cravată ţipătoare). Înainte de anii ’40, în timpul tihnitei perioade europene a vieţii sale, purtase întotdeauna indispensabili lungi, cu capetele vârâte în şosete elegante din mătase de culoare închisă, prinse cu jartiere de gambele înfăşurate în bumbac. La acea vreme, a lăsa la vedere fie şi o bucăţică din indispensabilii albi sub un crac al pantalonului ridicat prea sus i s-ar fi părut lui Pnin la fel de necuviincios ca a se înfăţişa dinaintea doamnelor fără guler şi cravată; căci până şi atunci când ramolita doamnă Roux, portăreasa sordidului imobil din al...
