Descriere
Jefuitorul nu are nicio șansă.Știu asta.Și el o știe.Întreaga bancă știe.Chiar și cel mai bun prieten al meu, Marvin, știe, și el este și mai inutildecât cel cu pistolul.Partea cea mai proastă a lucrurilor este că mașina lui Marv este parcatăîntr-o zonă în care nu se poate staționa mai mult de cincisprezece minute.Suntem toți la podea, cu fața în jos, iar mașina mai are permisiunea să steadoar câteva minute.— Aș vrea ca tipul ăsta să se grăbească, spun eu.— Știu, îmi șoptește Marv. Este scandalos.Vocea i se aude de jos, dinspre podea.— Voi primi o amendă din cauza acestui nemernic inutil. Ed, nu-mipermit să plătesc o altă amendă.— Mașina chiar nu merită.— Poftim?Acum, Marv mă privește.Îmi dau seama că devine din ce în ce mai nervos. Singurul lucru pe careMarv nu-l tolerează este ca un individ, un oarecare, să-i lipească prostii pemașină. Repetă întrebarea:— Ce ai spus, Ed?— Am spus, șoptesc eu, că nu merită să primim amendă din cauzamașinii, Marv.— Uite ce-i, Ed, zice el, eu pot să suport multe lucruri, dar…Nu îl mai bag în seamă pentru că, sincer, odată ce Marv începe săvorbească despre mașina lui, devine o pacoste. Vorbește întruna, ca un copilși, pentru numele lui Dumnezeu, tocmai a împlinit douăzeci de ani.Mai continuă un minut sau două, până când mă văd nevoit să intervin.— Marv, îi spun eu, mașina este o porcărie, da? Nu are nici măcar frână demână – stă acolo, cu două cărămizi care blochează roțile din spate.Încerc să vorbesc cât pot de încet.— În cea mai mare parte a timpului, nici nu te obosești să o închizi.Probabil, speri să pui mâna pe banii de asigurare, dacă o fură careva.— Nu este asigurată.— Exact.— Cei de la Asociația automobiliștilor au spus că nu merită să-i fac oasigurare.— Este de înțeles.Și atunci jefuitorul se întoarce și strigă:— Cine vorbește acolo, în spate?Lui Marv nu-i pasă. Este agitat din cauza mașinii.— Ed, tu nu te plângi când te duc cu mașina la muncă, parvenit nefericitce ești!
