Descriere
Nu mai suport, şi-a zis Annika în sinea ei. O să mor. Şi-a presat fruntea cu palmele, forţându-se să respire normal, ca să se calmeze. Grămada de bagaje de lângă uşa de la intrare părea să devină tot mai mare, ca o bilă diformă ce ameninţa să pună stăpânire pe hol şi apoi pe întreaga lume, fără ca ea să poată aprecia gravitatea situaţiei. Oare o fi uitat ceva? Luase hăinuţele, geanta de plajă, cutiile cu lapte praf şi borcănaşele cu mâncare pentru copii, pelerina de ploaie şi cizmele de cauciuc, cortul, căruciorul şi pelerina pentru vreme rea, sacii de dormit, rucsacurile cu lucrurile ei şi ale lui Thomas, o pătură şi jucăriile de pluş... — Da' nu ţi se pare că Ellen e îmbrăcată cam urât? a întrebat-o Thomas din dormitor. Ridicându-şi capul peste geanta de plajă, Annika s-a uitat la fetiţa lor în vârstă de un an. —Ce vrei să spui? —Îmbrac-o şi tu mai frumos. A simţit un scurtcircuit în creier. — Da' hainele astea ce-au? a răcnit ea. Thomas şi-a dat părul la o parte de pe frunte şi a clipit, şocat de reacţia ei. Da' ce naiba ai? Am zis şi eu, n-am dat cu parul. ~ Sentimentele de inadecvare, reţinute şi gata să răbufnească oricând, au clocotit şi au dat pe dinafară. — De dimineaţă fac întruna la bagaje, a zis Annika, şi — ca să vezi! — nu mi-a trecut deloc prin cap să îmbrac fata într-o rochie de gală! Trebuia? Bărbatul a pufnit: — Nu ştiu, pur şi simplu mi se pare că arată ca un zidar.^ După cinci paşi rapizi, cei doi au ajuns faţă în faţă, iar Annika l-a privit tăios. — Arată ca un zidar? Ce înseamnă asta? Parcă mergeam la mare la casa de vacanţă a părinţilor tăi. Sau ăsta e cumva vreun test nenorocit, ca să se convingă dacă merit să fac cu adevărat parte din familie? Thomas era realmente şocat: Annika îşi ieşea rareori din hre. Forţa răcnetului care l-a învăluit a fost paralizantă — a dat să ţipe la ea dar n-a reuşit să scoată niciun cuvânt, între timp, unul dintre nenumăratele dispozitive electronice pe care le deţineau a început să sune insistent, din ce în ce mai tare. — Al cui e? Al meu sau al tău? a întrebat Annika. Thomas s-a întors şi s-a dus în dormitor, să-şi verifice pagerul, mobilul şi Palmul. Annika a scrutat dezastrul din hol, incapabilă să localizeze sursa zgomotului. — Nu e niciunul dintr-ale mele, a strigat Thomas. Annika a început s r scoleasc lucrurile. ă ă ă Sunetul, înăbuşit, venea de undeva din grămada de bagaje. Ellen a apucat geanta maică-sii şi a dat să se ridice, dar a alunecat şi a căzut.
