Descriere
Hai, mă laşi?— Stai puţin… nu cumva… tocmai ai căscat? Vampirul, în clasica poziţietipică pentru Dracula – şi anume, cu braţele ridicate deasupra capului – şi-alăsat mâinile-n jos şi şi-a acoperit cu buzele colţii extrem de albi. Ce, moarteaiminentă nu este suficient de înfricoşătoare pentru tine? A continuat el.— Of, nu te mai bosumfla! Dar, zău aşa, linia părului în V? Pieleapalidă? Pelerina neagră? Pe-asta de unde ţi-ai luat-o, dintr-un magazin decostumaţii?S-a ridicat cât era de înalt şi s-a uitat în jos la mine, cu o privire degheaţă.— O să-ţi sug viaţa din gâtul tău alb şi drăguţ.Am oftat. Urăsc ce fac vampirii. Se cred atât de suavi! Nu le-ajunge căte măcelăresc şi se hrănesc cu tine la fel cum ar face-o un zombi. Dar nu, eivor ca totul să fie şi sexy. Şi, credeţi-mă: vampirii? Nu sunt sexy! Desigur,farmecele lor pot fi provocatoare, dar, ce te faci cu ceea ce se află dincolo deele, cu trupul lor uscat? Nu există nimic atrăgător la el. Din nefericire, nimenialtcineva nu-i poate vedea aşa cum sunt cu-adevărat.A scos un şuierat. Chiar când a dat să ajungă la gâtul meu, am folositpistolul cu impulsuri electrice. Mă aflam acolo ca să-l fac balot, nu să-l omor.Mai mult decât atât, dacă eram nevoită să iau cu mine câte-o armă pentrufiecare creatură paranormală pe care trebuia s-o prind, ar fi însemnat sătârăsc după mine un bagaj considerabil. Pistoalele Taser au opţiunea„aceeaşi-mărime-se-potriveşte-pentru-toţi” când e vorba de o ţintăparanormală. Al meu este roz, cu strasuri. Eu şi Tasey ne-am distrat împreunăde nenumărate ori.Vampirul s-a rostogolit la pământ, inconştient. Acum arăta oarecumpatetic; aproape că-mi părea rău pentru el. Imaginaţi-vi-l pe bunicul. Acumimaginaţi-vi-l pe bunicul având cu vreo douăzeci de kilograme mai puţin şi cudouă sute de ani mai mult. O asemenea persoană electrocutasem eu acum.Odată ce Tasey şi-a făcut datoria, l-am pus în toc şi am scos brăţarapentru gleznă, cea dedicată vampirilor. Mi-am pus degetul arătător pemijlocul suprafeţei sale negre şi netede. După câteva secunde, a început sălucească în verde. L-am înhăţat pe vampir de gleznă, i-am ridicat pantalonulşi i-am dezvelit pielea. Uram să-i privesc pe tipii ăştia, să le văd pieleanetedă, de un alb perfect şi, în acelaşi timp, corpul cadaveric, ofilit. I-am pusdispozitivul şi l-am adaptat circumferinţei pe care-o avea glezna lui. S-auauzit două şuierături uşoare când am activat senzorul şi când acesta i s-aînfipt în carne. A deschis ochii, clipind.— Au! Şi-a dus mâna la gleznă şi eu m-am tras puţin înapoi. Ce-i asta?A întrebat.— Eşti arestat, conform Legii trei, punctul şapte din AcordulInternaţional de Siguranţă Paranormală, Protocolul Vampirilor. Eşti obligat săraportezi celui mai apropiat serviciu de procesare, în Bucureşti. Dacă nuraportezi în următoarele douăsprezece ore, eşti…S-a năpustit asupra mea să mă atace. Am sărit într-o parte şi l-am lăsatsă se izbească de o piatră de mormânt.— Te omor! Mi-a şuierat el, străduindu-se fără succes să se ridice.— Hm, te asigur că nu vrei să faci asta! Vezi bijuteria aia strălucitoarepe care tocmai ţi-am pus-o? Are doi senzori mici – gândeşte-te la ei ca lanişte ace – vârâţi în gleznă. Dacă temperatura corpului tău creşte brusc – săzicem, prin faptul că bei sânge de om – senzorii or să-ţi injecteze apă sfinţită.Ochii i s-au holbat de oroare, în timp ce se chinuia să-şi scoatădispozitivul, trăgând de el când dintr-o parte, când dintr-alta.— Nu face asta! Dacă-i strici închizătoarea, atunci apa sfinţită… pufff!Ai înţeles? Plus că, i-am activat cronometrul şi semnalul de ghidaj. Aşa că, eiştiu exact nu numai locul în care te afli, dar şi cât timp mai ai până cândajungi la Bucureşti. Dacă ratezi… chiar trebuie să-ţi spun eu ce-o să seîntâmple?Umerii i-au căzut brusc.— Aş putea, pur şi simplu, să-ţi rup gâtul, a zis el, dar, se vedea că naveanici un pic de entuziasm s-o facă.— N-ai decât să-ncerci. Iar eu aş putea să folosesc din nou Taser-ul, dar,la o putere mult mai mare, în aşa fel încât să nu te mai trezeşti şase ore,rămânându-ţi astfel şi mai puţin timp să ajungi în România. Aşadar, mă laşisă-mi fac în continuare treaba şi să-ţi citesc drepturile?A tăcut mâlc, iar eu mi-am reluat discursul de unde rămăsesem:— Dacă nu raportezi în următoarele douăsprezece ore, eşti terminat.Dacă ataci vreo fiinţă omeneasca, eşti terminat. Dacă încerci să-ţi scoţidispozitivul de urmărire, eşti terminat. Aşteptăm cu nerăbdare să colaborămcu tine.Dintotdeauna m-am gândit că această ultimă propoziţie este foartedrăguţă şi emoţionantă.Vampirul părea descurajat, stând acolo jos şi confruntându-se cusfârşitul propriei lui libertăţi. I-am întins o mână.— Te-ajut sa te ridici? L-am întrebat.După un moment, a întins mâna şi a prins-o pe-a mea. L-am tras în sus;vampirii sunt surprinzător de uşori. Faptul că nu au fluide interne e principalacauză.— Eu sunt Evie.— Steve.Slavă cerului că nu aveam de-a face cu încă un Vlad! Părea stânjenit.— Hm, deci, Bucureşti? Nu se-ntâmplă cumva să ai nişte bani, pentrubiletul de tren?Paranormalii ăştia – zău aşa! Am căutat în geantă şi i-am întins unteanc de euro. Ca s-ajungă din Italia în România nu era uşor şi, chiar îi trebuiabilet.— Ai nevoie de hartă şi de indicaţii, am strigat în urma lui, în timp cepornea să se îndepărteze, pe furiş, printre pietrele de mormânt.Bietul de el! Chiar că era stânjenit I-am dat hârtia care-i arăta cum săajungă la clădirea Biroului de Procesare şi Distribuire din Bucureşti.— E-n regulă dacă foloseşti trucuri de control mental ca să trecigraniţele, i-am zâmbit eu încurajator.A dat din cap, încă ursuz, după care, a plecat.Să-l găsesc pe Steve nu-mi luase atât de mult timp cât crezusem eu c-osă-mi fie necesar. Excelent! Se întunecase, îmi era frig, iar bluza mea albădecoltată – costumaţia de vampir pe care o folosisem drept momeală – nuprea-mi era de folos. Plus că, săream în ochi în ţările latine, cu părul meublond platinat, împletit în coadă, atârnându-mi până la jumătatea spatelui.Voiam să plec de-aici. Am format numărul de la Centru, pe comunicatorulmeu. (E ca un fel de telefon celular, fără cameră foto. Şi, toate-s albe. Jalnic.)— Misiune îndeplinită! Am nevoie de mijloc de transport să mă întorcacasă.— Procesăm cererea ta, mi-a răspuns o voce monotonă de la celălaltcapăt.M-am aşezat pe cea mai apropiată piatră de mormânt şi am aşteptat.Cinci minute mai târziu, comunicatorul s-a aprins cu intermitenţe.— Îţi trimitem acum mijlocul de transport.În faţa mea, un trunchi uriaş şi aspru de copac a licărit şi, în cadrul lui aapărut conturul unei uşi. De-acolo a ieşit un tip zvelt, înalt. Ei bine, nu erachiar un tip. Figura lui era fără-ndoială de bărbat, dar, părea foarte alungită –un pic cam prea îngustă. Cu trăsături delicate şi cu ochi migdalaţi, ficşi, ca îndesenele animate japoneze, chipul lui era, pur şi simplu, frumos. Văzându-l,te durea inima şi îţi doreai să nu mai faci nimic altceva, ci, doar să te uiţi la eltot restul vieţii tale. Mi-a zâmbit.— Taci, i-am zis, clătinând din cap.Chiar trebuiau să mi-l trimită pe Reth? Sigur că da, Potecile Silfilor eraucea mai rapidă cale de a te deplasa dintr-un loc în altul, dar, asta însemna ca,acum, eu să merg de-aici şi până la destinaţie împreună cu el. Şi, spredeosebire de basmele fericite cu silfi – nişte creaturi delicate care iubescnatura – ei bine, asta era cu totul altceva. Silfii sunt cu mult mai complicaţide-atât. Complicaţi şi periculoşi. Îndreptându-mă rapid spre el, i-am întinsmâna şi mi-am încleştat maxilarele.— Evelyn, a spus încet, ca un tors de pisică. A trecut aşa de mult timp…— Ţi-am zis să taci, nu? Hai să mergem!
