Descriere
Ventilatorul din tavan se opri brusc. Sarah Stevens era atât deobişnuită cu bâzâitul lui uşor, încât oprirea acestuia o trezi,întredeschise un ochi şi privi ceasul electronic, dar cifrele roşii aleacestuia nu erau luminate. Clipi de câteva ori somnoroasă şi confuză,apoi îşi dădu seama că ceva nu era în ordine.Se întrerupsese curentul electric. Perfect!Se întoarse pe spate cu urechea la pândă. Noaptea era liniştită; nuse auzea bubuit de tunete să anunţe venirea vreunei furtuni violente deprimăvară care ar fi putut explica şi pana de curent. Nu dormea cudraperiile trase; camerele ei dădeau în spatele casei, unde curtea eraîmprejmuită de gard. Zări pe geamul dormitorului licăritul palid alstelelor. Nu numai că nu ploua, dar cerul nici măcar nu era înnorat.Poate că se arsese un transformator. Sau poate că avusese loc unaccident de maşină şi căzuse vreun stâlp de telegraf. Puteau finenumărate cauze care să fi provocat pana de curent.Oftând, se ridică şi întinse mâna spre lanterna pe care o ţinea penoptieră. Indiferent de motivul întreruperii curentului, treaba ei era săaibă grijă ca judecătorul Roberts să nu fie deranjat mai mult decât eranecesar. Nu avea nici o programare în dimineaţa aceea, însă dragul de elţinea mult să ia micul dejun la o anumită oră. Nu că ar fi devenitirascibil, dar orice schimbare în rutina sa zilnică îl supăra acum maimult decât cu un an în urmă. Avea optzeci şi cinci de ani; merita săşiiamicul dejun când dorea.Ridică receptorul telefonului; linia era împământată, aşa că panade curent nu avea cum să o afecteze. Telefoanele fără fir sunt foarte buneatâta timp cât nu se întrerupe curentul electric. Sarah avusese grijă ca şialte câteva aparate plasate strategic în diverse puncte ale casei să fie totlinii împământate.Dar de data asta telefonul era mort. Nedumerită şi întrooarecaremăsură alarmată, se ridică din pat. Cele două camere ale ei se aflaudeasupra garajului. Camera de zi şi bucătăria, formând o singurăîncăpere, dădeau în partea din faţă a casei, în timp ce dormitorul şi baia– în spate. Nu aprinse lanterna; era în apartamentul său şi putea găsidrumul spre camera alăturată, trase uşor draperiile şi se uită afară.Niciuna dintre luminile dispuse strategic pe peluza îngrijită nuerau aprinse, dar luminile de siguranţă de pe proprietatea vecinului dindreapta aruncau umbre lungi şi dese.Deci nu era pană de curent. Era posibil să se fi ars vreo siguranţă,însă acest lucru ar fi afectat doar o parte din casă sau curtea, dar nuambele. Rămase nemişcată, punânduşilogica şi intuiţia la lucru: (A)Curentul electric era întrerupt. (B) Telefonul era mort. (C) Vecinul dindreapta avea lumină. Nu era foarte greu să tragi o concluzie: cinevatăiase firele, iar singurul motiv nu putea fi decât intenţia cuiva de apătrunde în casă prin efracţie.Fără să facă nici cel mai mic zgomot, în picioarele goale, alergăînapoi în dormitor şi luă de pe noptieră pistolul automat de calibru 9milimetri. Din păcate, telefonul mobil şillăsase în maşină, care eraparcată sub porticul din spate. O luă la fugă spre uşă, gândinduseoclipă să facă un ocol pentru allua; dar prioritatea ei era protecţiajudecătorului. Trebuia să se asigure că nu păţise nimic, în timpulultimului său an în magistratură primise câteva ameninţări destul deserioase şi, cu toate că el nu le dăduse nici o importanţă, Sarah nu îşiputea permite să le ignore.Apartamentul ei era legat de corpul principal al casei printroscară prevăzută cu uşi şi sus şi la baza scării. În timp ce cobora aprinselanterna ca nu cumva să alunece şi să cadă, dar o stinse imediat cumajunse jos. Cu urechea la pândă, se opri o clipă săşiacomodeze ochii cuîntunericul. Nu auzi nimic. Răsuci fără zgomot mânerul uşii, deschizândoîncetişor, cu toate simţurile în alertă. Nu surprinse nici un zgomotciudat, aşa că porni mai departe.
