Descriere
Bucura-te, Marie, ceaplina de har, Domnul este cu tine.Cuvintele erau rostite in soapta, iar degetele lui mangaiau margelelerozariului. Ochii ii erau strans inchisi, mainile ii tremurau.Nu mai putea sa stea pe picioare, ci doar sa se prelinga pe genunchisi sa-si rezeme spinarea de piatra aspra si rece a peretelui.Nu stia sigur daca tacerea era una veritabila, sau daca auzul i-ofi fost spulberat de explozie. Oricum ar fi fost, lumea din jurul luiera tacuta.Un glont musca din perete aproape de capul lui, si el se azvarliintr-o parte. Simti o scurta zvacnire de durere cand se izbi cu capulde pamant. Nu auzise nicio impuscatura, asa ca probabil auzulnu-i mai fiinctiona. Inca un glont, apoi al treilea si al patrulea, dupacare o intreaga grindina ucigatoare se abatu asupra peretelui si adrumului din pamant batatorit, sfasiind piatra si improscandu-1 cuaschii usturatoare. Se avanta in picioare, porni intr-o goana impleticitasi se arunca prin cadrul unei usi. Gloantele il urmara, bubuindin lemnul tocului, disparand in intunericul dinauntru, suierand siricosand. Se lasa sa cada pe podea, dupa care se rostogoli si se facughem intr-un colt.Binecuvantatd esti tu intre femei si binecuvantat este rodulpanteculuitau, Iisus.Timpanele ii tiuira, ii pocnira, si auzul i se limpezi. Indata,zgomotul focurilor trase de mitralierele de asalt umplu aerul, unaspru hachachac... o pauza... hachachac, acel vaj-fas al unui aruncatorde grenade, urmat de o scurta, apasatoare, asteptare tacuta... unbufnet asurzitor, cand grenada exploda in apropiere, scuturandpraful de pe tavan.Cineva tipa strident, in araba, la cativa pasi mai incolo...^lllah!Allah.Tacere.Tacere.Hachachac... un AK-47; craccraccraccrac... un M16A2 american,ripostand cu foe.Izbuti sa se ridice in picioare, fara sa vomite sau sa se prabuseasca.Nu era sub nicio forma pregatit pentru asa ceva: se angajasesa faca fotografii, sa scrie un reportaj, nu sa se traga in el. Erajurnalist, nu soldat. Nu mai trageti in mine, ar fi vrut sa strige, darnu putea.Se inghesui de perete si-si examina camera foto, suspinanduimit de usurare cand vazu ca e intacta. Un mic miracol, la dreptvorbind, daca ne gandim la cat s-a aruncat de colo-colo. Scoasecapul pe dupa colt, cercetand scena, in cautarea unui instantaneu.Iata-1: un barbat cu un kefjiyeh1 in carouri albe si rosii, stand inpicioare pe un acoperis si tragand cu un AK-47, cu teava butucanoasaa unui aruncator de grenade itindu-se pe deasupra capului.Fotograful isi schimba obiectivele, alegand unui superangular,pentru telefoto; focaliza pe insurgent — tac — si-1 prinse cand isi1 Acoperamant pentru cap traditional pentru locuitorii din Orientul Mijlociu,confectionat de obicei din bumbac.8 Jasinda Wilderpusc pistolul mitraliera la umar, mijind un ochi — tac — inca odata, cand isi ridica arma deasupra capului, triumfator. Fotografulsc tranti, lungindu-se pe burta, cu obiectivul la nivelul strazii,fmiactac, capturand imaginea unui puscas marin care se lasa moalesi se prabuseste, cu o expresie de suferinta pe chip si cu mainileapucandu-si gatul care plangea cu lacrimi rosii, apoi tactactac cand> amaradul lui ingenuncheaza pe strada, alaturi, improscandu-1 cugloante pe insurgent, craccraccrac... craccrac. Kejffiyeh-ul zvacneste si sepateaza in roz.Auzi un fosnet si un scancet dintr-un colt mai indepartat: unbaiat cu sora lui, ghemuiti laolalta, tinandu-se strans unui de celalalt.Baiatul se ridica, lent, si o expresie de hotarare ii incrancenaprivirea. Se apleca spre podea, ridica o mitraliera si tinti. Fotogra-Iill ridica mainile, ca sa-i arate ca nu e inarmat; baiatul boscorodiceva in araba, gesticuland cu teava pustii spre fotograf, care scuturadin cap si incepu sa bata usor in retragere, coborandu-si bratele:avea un Beretta de 9 milimetri la spate, ca o masura de precautiepe care sperase sa nu fie vreodata nevoit s-o foloseasca.Daca invatase ceva in calitate de jurnalist de front, atunci aceeaera unica regula a razboiului: ucide, sau esti ucis.Deja isi cauta justificari si scuze.